TRECUTUL CONTINUU – partea (II)

Jaful la care a fost supus Snagovul în ultimii 30 de ani este cunoscut: de la țevile foselor vilelor de îmbogățiți ce și-au vărsat în lac – timp de peste 20 de ani  – preaplinul de mizerie, la braconierii satului, barcile cu sute de cai putere și până la gradații SRI care adună cu plasele monofilament pește proaspăt pentru șefii veniți la pontonul de aici al instituției… Iar distrugerea cea mai mare a fost făcută după ce acest lac a fost declarat Rezervație Naturală, arie protejată. Năvoadele de care amintește Bratescu – Voinești că raclau prin anii ’30 Snagovul, raclează și astăzi în devălmășie lacurile din Delta Dunării, adunând și ultimii pești. Restul este un trecut continuu, de care nu mai scăpăm.

“Lacul Snagov, această minune, înaintea căreia rămân în extaz străinii care-l vizitează, a fost timp de mai bine de zece ani pustit raclat cu năvoadele, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie. Numai în zilelede geruri năprasnice întrerupeu năvoditu. Și această sălbăticie ar continua și astăzi, dacă nu da Dumnezeu să moară exploatatorul. Ba chiar după moartea lui s-ar fi contiuat, dacă nu intervenea însuși Regele, pe care eu, exasperat de insuccesul repettelor mele intervenții pe lângă totți minisștri ce se succedasera la Ministerul Domeniilor Statului, i-am rugat să intervie.

Da, cerusem tuturor miniștrlor să puie capăt acelei ticaloșii, mă sileam în zadar să-i fac să înțeleagă ce nebunie era acea sleire prin pescuire zi de zi cu năvoadele a unui lac, care nu era repopulat cu pește prin revărsările nici unui fluviu. Unii îmi răspunseseră – Ei, comedia dracului, de peștele din Snagov îmi arde mie acum?”. Alții – “Da, da, ai dreptate, am să iau măsurile. Dar legaturile de rudenie ale exploatatorului cu influente persoane politice împiedicau luarea oricărei măsur cu zâmbete de compătii. Ajunsesem să fiu primit cu compătimire – “Iar cu chestia Snagovului?”.

Exasperat, am cerut audiență Regelui. I-am  spus toată chestia, un fel de rezumat al acestei scrieri. M-a ascultat cu o bunăvoință și cu o atenție pentru care îi sunt adânc recunoscător și a dat ordin să se înceteze năvoditul. Rezultatul acestei măsuri îl poate constata orișicine, informându-se în localitate de în ce măsură s-a repopulat Snagovul de pește. Noi, câțiva pescari cu undița l-am putut constata. Interzicerea navodirei durează deabia de un an, totuși de unde înainte nu prideam mai nimic, anul acesta am putut prinde bibani de peste un kilogram, știuci de peste șase kilograme și șalău de peste patru.”

Fragment din cartea CU UNDIȚA, de I. Alexandru Brătescu – Voinești, editura Cartea Românească, 1936