Linul (Tinca tinca)

Linul poate fi întâlnit în cea mai mare parte a Europei. Lipseşte doar în nordul Scoţiei, nordul şi centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei şi din Crimeea.
În ţara noastră, linul este foarte răspândit în apele de şes, în multe ape stătătoare dulci, lacuri, canale dezafectate etc., inclusiv în iazurile de crap. Se găseşte în toate bălţile de revărsare de-a lungul Dunării, pe canalele dezafectate, dar numărul cel mai mare de lini trăieşte în Deltă. În râuri este mai rar întâlnit, pentru că nu îi plac curenţii.
Linul poate fi recunoscut uşor după corpul caracteristic, îndesat, foarte lat în regiunea cozii, precum şi după solzii marunţi cu care este acoperit în întregime. Corpul lui este protejat însă şi de un strat gros de piele, cu o bogată secreţie. Are gura mică, terminală, cu maxilarul inferior ceva mai mare decat cel superior. Buzele sunt groase, prevăzute cu o pereche de mustăţi scurte, înotătoarele au marginile rotunjite şi sunt cărnoase.
Prima radie a înotătoarei ventrale a masculilor de lin este groasă, în timp ce cea a femelelor este mai subţire, caracteristică după care sexele se pot recunoaşte uşor. Ochii sunt mici. Masculii sunt ceva mai mici decat femelele de lin de aceeaşi vârstă.

Linul nu creşte la dimensiuni mari. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie de 0,5-1 kg. Mai rar poate atinge şi lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg. Linul creşte lent, deşi are o mare poftă de mâncare.
Linul atinge maturitatea sexuală în cel de-al treilea sau al patrulea an de viaţă. Perioada sa de reproducere este extrem de lungă, durând chiar mai mult decât cea a carasului. Reproducerea începe de obicei la mijlocul lunii mai, când temperatura apei se ridică până la 22-24°C şi durează până spre sfârşitul lunii august. Este unul dintre cei mai prolifici peşti din apele noastre, femelele de lin depunând circa 200000-600000 de boabe de icre cu diametrul de 1 mm. Exemplarele cele mai mari pot depune chiar peste un milion de icre, bineînţeles pe parcursul întregii perioade de reproducere. Femelele depun icrele in 3-4 porţii într-o vară, cu o pauză de două săptămâni între ele.