AGVPS VS RESTUL

Un subiect delicat, desi nu imposibil de sintetizat in cateva randuri, dar greu de generalizat. Sunt asociatii de vanatoare ce au renuntat la afilierea A.G.V.P.S. si care au avut motivele lor, sunt asociatii care au ramas afiliate si mai sunt cele tinere, de curand infiintate, care fac sau nu treaba cu fondurile preluate, fie ele preluate pe “ interventii”, fie preluate la licitatii. La momentul asta planuiesc ca in curand sa fac o vizita la cateva asociatii inca afiliate si la alte cateva care au fost afiliate si au ales calea independentei, de unde sa culeg informatii si sa le impartasesc cu voi. Sunt curios de ce au renuntat la batranul A.G.V.P.S.. De asemenea mai sunt curios daca le este mai bine acum decat inainte si totodata sa vedem daca realizarile lor sunt aproape de ceea ce se asteptau renuntand sau nu la asociatia mare. Nu sunt nici pro nici contra afilierii, doar ca as vrea sa stiu motivele, cum multi altii probabil ar vrea.

De cealalta parte, noile asociatii s-au imapartit in 2 categorii din cate am observat. Cele ce au preluat fondurile si au facut ceva cu ele si cei din urma, cei care au preluat fondurile si si-au cam batut joc de ele, fie in lipsa unei pregatiri si a unei bune organizari in domeniu, fie cu buna stiinta.

Am fost invitat si am vanat pe fondurile asociatiei private AV Oltul unde am putut trage concluziile singur. Dar ca sa le trageti si voi am sa va povestesc ce am observat acolo.

In primul rand ca proprietarul si-a angajat oameni de specialitate si s-a inconjurat de vanatori priceputi care l-au sfatuit din experientele lor ca organizatori si ocrotitori ai vanatului. Vanatul, din drumurile mele prin fondurile de vanatoare, exista si anumite specii precum capriorul erau chiar in exces. Am vazut de exemplu intr-o singura goana la mistret peste 9 masculi pe o suprafata relative mica. Aceasta asociatie a oprit, contrar asteptarilor unora, vanatoarea la caprior, iepure, mistret si potarniche in ultimile doua sezoane, au furajat si organizat hranitorile, astfel incat fiecare specie de vanat in parte sa gaseasca cele necesare in momentele grele ale iernii si nu numai. Avantajul asociatiei e ca cel ce o detine, are si terenuri agricole cultivate, deci are de unde si cu ce.

Interesanta a fost si partea de observatie la hranitori unde au fost instalate camere video cu posibilitatea de filmare sau fotografiere atat pe timp de noapte cat si pe timp de zi. Cu toate acestea si ciobanii au gasit hranitorile ca pe o sursa suplimentara pentru animalele lor, deci vanatul are concurenta serioasa chiar si la hranitori.

Lupta cu braconierii l-a costat ceva pe proprietar si pe cei din asociatie, atat in masini lovite si distruse in urmarirea lor, cat si investitiile in instrumente optice de zi sau cu termoviziune, care pe timp de noapte sunt sfante. Toate au costat si nu putin, dar astfel numarul braconierilor a scazut si observatiile pe timp de noapte ale vanatului nu au mai deranjat animalele in drumurile lor spre hranitori sau locurile lor preferate.

De cealalta parte, a altor asociatii de vanatoare private, am auzit amici vanatori plangandu-se ba ca nu mai au vanat, ba ca nu primesc autorizatii si multe altele. Am sa urmaresc in continuare sa obtin raspunsuri la multele intrebari pe care le am, iar pe voi am sa va invit sa postati comentarii cu ceea ce se intampla in asociatiile unde sunteti vanatori si unde exista probleme. Poate cineva se va simti sa faca ceva in acest sens pentru ca teoretic se spune ca unde e lege nu e tocmeala, dar culmea e ca tocmai tocmeala e…

Oare vom ajunge si noi sa avem ca vanatori ceea ce in alte tari deja e o traditie bine inserata in sufletul celor ce au aceasta pasiune? Vorbesc despre respect si etica vanatorii.  Sunt multe intrebari ce isi cauta raspunsul si cel mai rau e ca nu are cine sa il ofere. Noi cei tineri, pentru ca exista si trebuie luata in seama noua generatie de vanatori, ar trebui sa fim oarecum scoliti de cei cu state vechi in ale vanatorii , dar scoliti in sensul bun, pentru ca noi suntem cei ce vom duce mai departe tot ceea ce invatam si vom povesti si invata pe altii la randul nostru.

In mai toate asociatiile, conducerile sunt cele ce au fost si pe vremuri si pe alocuri nu e rau pentru ca sunt si profesionisti, dar ce ne facem cu cei ce inca nu au realizat ca a trecut epoca de aur si nepotismele si alte asemenea relatii vor distruge si ce a mai ramas din tara asta, din vanat, din viitor… sa nu mai vorbim de sindromul SEFULUI, care asemeni politistilor, ma rog, o parte din ei, daca nu le vorbesti cu sefu’, ai capul plecat si esti multumit cu ce iti pica… nu iti mai pica nimic, uitand ca de fapt banii provin de la multime.