AJPVS Tulcea colaborează cu ornitologii pentru protecţia păsărilor

La întâlnirea cu reprezentanţii Societăţii Ornitologice Române (SOR), ce a avut loc pe 28 mai la Tulcea, Directorul AJVPS Tulcea, ing. Ştefan Stoica a anunţat că pe fondul de vânătoare Beştepe se va stabili o zonă de linişte de cca. 1.000 ha pentru a contribui la protecţia speciilor prezente pe lacul Beibugeac, sit Natura 2000.

Biologii SOR au declarat la întâlnirea pe care au organizat-o cu vânătorii, reprezentanţii APIA şi ANPM, că nu vor propune în cadrul proiectului de administrare a sitului ca vânătoarea să fie considerată incompatibilă.

Importanţa zonei

Beibugeac se află la sud de braţul Sfântu Gheorghe, în apropierea satului Plopu, comuna Murighiol, la distanţă mică de „Sărături” – zonă de cuibărire strict protejată din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

În cadrul Ariei de Protecţie Avifaunistică Lacul Beibugeac se pot întâlni specii precum: stârcul galben (Ardeola ralloides), pelicanul comun(Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) cormoranul pitic (Phlacrocorax pygmeus), lopătarul (Platalea leucorodia), ţigănuşul (Plegadis falcinellus), stârcul roşu (Ardea purpurea), barza neagră (Ciconia nigra), egreta mare (Egretta alba), codalbul (Haliaeetus albicilla), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) şi ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta).

Beneficii cinegetice

Lacul Beibugeac ocupă cca. 150ha în funcţie de sezon, iar pe timpul verii poate seca. Suprafaţa totală protejată este de 470ha, incluzând mlaştini şi terenuri agricole. Pentru a sprijini măsurile de protecţie, conducerea AJVPS Tulcea a anuntaţ că va oferi o zonă de linişte dublă ca suprafaţă. Va fi interesant de urmărit dacă această arie de linişte, ce va atrage probabil mai multe gâşte în sezonul rece, va reprezenta un beneficiu pentru vânătoarea la pasaj în alte zone ale fondului Beştepe.

Conform datelor SOR, în perioada de iarnă sosesc aici cca. 6.000-9.200 de gârliţe mari (Anser albifrons) şi 700-2.500 de gâşte cu gât roşu (Branta ruficollis). Dintre păsările care migrează regulat, cele mai numeroase observaţii s-au făcut la raţe: 4.400 raţe mari (Anas patyrhyncos), 1.100-2.000 raţe mici (Anas crecca) şi 600-800 raţe lingurar (Anas clypeata).

Combatere vs. protecţie?

În Tulcea, judeţ campion la conservare, unde cca. 70-80% din suprafeţe sunt arii protejate, vânătorii au pierdut din ce în ce mai multe fonduri. Problema care va rămâne de rezolvat de către autorităţi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, este cea a înmulţirii speciilor invazive, mai ales a şacalului, dar şi a celor sedentare – a vulpilor, mistreţilor, ciorilor şi coţofenelor. Oare consecinţele lipsei combaterii se vor măsura la un moment dat pe seama speciilor protejate?

 Text şi foto: Alexandru Cercel 30 mai, Jurnalul Vânătorilor