Vanatoarea la gasca si demontarea altui mit

Prima parte

Cu ceva ani in urma, cand inca nu vazusem indeaproape pretuitele gaste, mai varstnicii colegi de vanatoare imi tot spuneau sa nu pupi pana de gasca pana nu e ceata, vant puternic sau oricum vremea rea. A trecut timpul, am mers pe baza spuselor acestora mai tot timpul si am pupat pana de gasca, ca sa spunem asa, insa de curand, m-am ambitionat si impreuna cu Luchian Prasacu, cunoscut sau nu voua datorita Armeriei Prasacu, am plecat spre Insula Mare a Brailei, la invitatia lui George Tarata, presedintele asociatie de vanatori GMC Hunter.

 LUCHIAN PRASACU

 GEORGE TARATA

Am sa va povestesc cum se pot vana gastele si pe vreme frumoasa, cu soare ca de plaja si un cer albastru ca in povesti.

Ajunsi dupa amiaza ne-am hotarat sa facem un tur al fondurilor de vanatoare din Insula Mare a Brailei pentru a observa culoarele de zbor, solele pe care gasca se lasa, toate acestea pentru a ne ajuta in ziua urmatoare. Gastele erau  lasate pe o sola cu orz de 10 cm chiar in mijlocul ei si la ora cand noi le-am gasit se pregateau de plecarea spre locurile de dormit, ceea ce avea sa ne ofere si coordonatele unuia dintre culoarele de zbor. Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la aceste detalii privind sole, culoare de zbor si orele la care vin, pleaca sau se duc sa bea apa pe parcursul zile. Asa veti stii minimul de informatii cu care va puteti gasi un loc bun pentru o partida reusita.

A doua zi ne-am lasat pe mana paznicului de vanatoare care ne-a condus intr-un post intr-un canal, post pe care gastele il cam ocoleau, desi atrapele erau pozitionate corect si chematoarea suna foarte bine.

In doua ore, ne-am hotarat sa ne schimbam locul si sa mergem intr-un alt post, de aceasta data aceasta un canal si mai adanc din care postul nu se vedea decat de la apropriere, fiind un pic mai bun decat primul, care era pe jumatate iesit din canal, datorita adancimii mici a acestuia. Am mai zabovit si aici cateva ore pentru a testa si observa.

Dupa aceste doua posturi vizitate si observatiile facute, am tras concluziile de care aveam nevoie si am strans atrape si tot si am plecat sa ne asiguram ca gastele nu isi schimbasera solele unde mancau sau culoarele de zbor. Una peste alta am avut o seara si o zi de observatii care ne-au prins foarte, foarte bine, pe langa cele cateva garlite doborate.

Revenind la observatii, am asteptat plecarea lor pentru a intra pe una dintre solele unde erau in numar mai mare sa gasim un loc in care ne-am putea posta in a doua zi ceea ce am si descoperit. Un canal nu foarte adanc, lipsit de vegetatie ( stiu multi veti spune pai si cum te camuflezi), care taia sola in doua.  Canalele au avantaje si desavantaje si va spun de ce. In primul rand gastele in general sunt foarte atente la orice denivelare, orice canal, orice fel de vegetatie este mai inalta decat cea pe care ea se aseaza de obicei (grau, orz, rapita, coceniste).

O idee lipsita de success a unei partide, este sa va construiti un post nou, cu exceptia gropilor, ceea ce va atrage atentia si va fi considerat de catre gaste un pericol si ocolit din start de catre acestea. Puteti face un experiment si sa infigeti o simpla creanga in mijlocul unui camp unde ele se lasa de obicei si veti observa schimbarea imediata a comportamentului.

Revenind la canale, aveti grija si la acestea pentru ca si ele sunt in general considerate de catre gaste un posibil pericol. Cu cat este mai adanc sau plin de vegetatie cu atat se vor inalta mai mult la trecerea peste acestea.

Canalul nostru, era foarte putin adanc, pana pe la genunchi sa spunem, cu vegetatie foarte saracacioasa, fiind in mare parte uscata si culcata de vant, pe care de altfel am si folosit-o pentru a acoperi  blindu-rile chiar daca acestea erau in culorile mediului inconjurator.

In cea de-a doua parte a acestui articol va voi povesti ce si cum s-a intamplat in ziua urmatoare.