Prinde si elibereaza, asta conteaza!

Despre pescuitul in regim catch&release s-au scris multe in presa de la noi. Toti suntem familiarizati cu aceasta atitudine moderan, cativa dintre noi o practica la absolut fiecare partida de pescuit, mai putini – printre care ma numar si eu – sunt adeptii stilului no kill, in care sunt eliberati absolut toti pestii. Din pacate marea majoritate dintre cei peste un milion de pescari activi, cati numara apele noastre din ce in ce mai incercate de soarta, opresc cam tot ce prind. Ei sunt sacosarii care transeaza tot, de la guvidul cat degetul, la stiuca nu mai mare de un stilou, ori la somnul de 30 de kile. Cum pestele este din ce in ce mai rar, iar Delta nu face exceptie de la acest tablou trist al pisciculturii romanesti, baltile, lacurile si incintele private se impun din ce in ce mai clar prin regimul no kill.

Pe astfel de ape nimeresc insa si cei care mai bine si-ar taia o mana decat sa elibereze de pilda o stiuca de opt kilograme, pescari ce au luat parte intr-o mai mare sau mai mica masura la dezastrul de afara, din apele publice de dincolo de digurile sau malurile apei private. Unii dintre ei incearca tot felul de tertipuri, ascunzand pestii inclusiv in husele lansetelor pentru a nu fi prinsi la iesirea de pe apa de paznici. Altii se multumesc doar sa mulga de icre stiuca si sa o arunce moarta in stuf. Si pentru ca riscul de a fi prinsi e mare, cu asta se ocupa doar durii. Cei mai tematori se supun regulilor catch & realese, dar fac asta nu numai impotriva firii, dar si fara a fi familiarizati cu acest gest. In momentul in care nu intelegi ca a da drumul unui peste prins nu reprezinta nimic daca nu iti iei si toate masurile ca pestele respectiv sa supravietuiasca socului capturarii, chatch & realese devine nu numai inutil, ci si o batjocura.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/stiuca-mutilata.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

La incinta Cormoran au fost gasite stiuci mutilate de astfel de indivizi care le-au “eliberat” dupa ce le-au mutilat, de multe ori cu buna stiinta. O astfel de stiuca, mutilata dupa toate aparentele de un pescar care a manuit gripul pentru prima data in viata lui si care nu stia ca nu de mandibula superioara se apuca pestele, a fost capturata ulterior, in timpul filmarilor facute in aceasta locatie alaturi de managerul incintelor piscicole, domnul Cornel Gaina. Stiuca avea lipsa o buna parte din mandibula superioara, rana fiind cicatrizata. Sarmanul peste vana cu… jumatate de gura, dar vestea buna era ca se hranea!

Am eliberat-o, insa supriza avea sa vina patru zile mai tarziu, in prima mansa a amicalului de la Uzlina. Sorin Buculei a prins aceeasi stiuca inconfudabila, iesita din nou la vanatoare. Dincolo de barbaria confratilor nostri de pasiune care au ranit stiuca, ramane mesajul cel mai important al acestei intamplari. In pofida teoriilor lansate de opozantii pescuitului catch & realese care sustin ca pestii nu supravietuiesc eliberarii daca sunt raniti, ipostaza frecvent intalnita chiar si atunci cand le decrosam ancorele cu grija, iata ca natura ne confirma justeata eliberarii.

Daca va spun ca dupa Cupa Uzlina, ocazie cu care au fost prinse stiuci insumand aproape 1000 de kilograme, au fost gasite doar cinci stiuci moarte, veti intelege ca a elibera pestele nu numai ca este un gest moral al pescarului modern, dar si singurul care ne poate asigura ca vom avea pestii pe post de parteneri ai aventurii pescuitului si in viitor.