Elibereaza si nu regreta

Eliberarea pestilor este un deziderat pe care, mai devreme sau mai tarziu, pescuitul din Romaniail il va realiza. Presiunea din ce in ce mai mare a pescuitului cu undita si lanseta asupra raurilor si lacurilor este astazi o realitate: avem din ce in ce mai putine ape cu peste si din ce in ce mai multi pescari. Puterea de a elibera pestii, indiferent ca sunt sub limita legala, sau sunt recorduri all time, se capata treptat. O stiuca sau un salau eliberat aduna in acest gest educatie, atitudine, intelegere si pasiune. Din ce in ce mai multi pescari de rapitor il fac frecvent, constienti ca vor veni vremuri in care vor mai exista  asemenea pesti doar acolo unde managerii piscicoli impun regula no kill.

Inainte de orice trebuie sa luam insa in discutie durata drillului si temperatura apei. Cu cat se prelungeste lupta, cu atat creste cantitatea de acid lactic in tesutul muscular al pestelui, fapt ce – combinat cu stresul capturarii – poate duce chiar la moartea acestuia. Deasemenea, cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat cantitatea de oxigen solvit in apa este mai mica, ceea ce inseamna ca stresul pestelui este si mai mare. Practic, in conditiile in care lupta acestuia reclama mult oxigen, dupa un drill epuizant pestele poate ajunge la barca in stare de soc. Iata de ce va recomand nu numai sa eliberati pestii, dar sa si fiti pregatiti pentru asa ceva. In primul rand folositi fire puternice, caci vremea in care pescuitul cu fire subtiri si echipament Light la stiuca a apus tocmai din acest motiv: prelungeste lupta inutil si diminueaza sansele de supravietuire ale pestelui.

 [hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012-stiuca.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Din pacate eliberarea pestelui nu garanteaza ca acesta supravietuieste experientei decat daca este manuit cu atentie in timpul decrosarii carligului sau ancorei. Mucusul protector, adevarata epiderma a pestelui, are atat rolul de a micsora frecarea cu apa in timpul inotului, dar este si o bariera eficienta care tine departe parazitii si microbii. Diminuati pe cat posibil contactul direct cu pestele si, daca acest lucru nu este posibil, fiti siguri ca aveti mainile ude atunci cand il atingeti. In al doilea rand, daca pestele nu este interesant ca dimensiune pentru cantarire si nici pentru fotografie, folositi patentul prinzand carligul (ancora) astfel incat sa folositi greutatea pestelui pentru a-l decrosa. Astfel nici nu scoateti pestele din apa si nici nu il atingeti. Daca este inevitabil ca pestele sa ajunga in barca, va recomand un grip si nu ridicarea acestuia cu mana goala sau cu minciogul. Cu mana goala veti strange pestele din spatele branhiilor si, cu cat pestele este mai mare, cu atat va trebui ca presiunea aplicata pe peste sa fie mai mare. Sa nu uitam ca inima pestelui este situata undeva ventral, chiar in zona unde de obicei pescarii il apuca. Producerea de leziuni interne este inevitabila in aceste circumstante pentru peste si fatala in acelasi timp. Este exclusa practica barbara folosita in special la stiuca de pescarii de moda veche, prin care pestele este ridicat prin apucarea de orbitele ochilor.

Folosirea minciogului, chiar si a celui cu plasa Eco, ce asigura teoretic protectia mucusului, are riscul de a provoca leziuni externe pestelui. Acesta este motivul pentru care consider ca gripul este instrumentul indispensabil daca vreti sa eliberati pestii. Gripul are insa reguli foarte clare, daca nu vreti sa devina un instrument de tortura pentru peste. Asadar prindeti pestele doar de mandibula inferioara. Stiuca are obiceiul sa se rasuceasca in

momentul prinderii cu gripul, deaceea folositi numai grip cu cap rotativ, in caz contrar riscati sa fracurati mandibula acesteia. Apoi, daca pestele are peste 3 – 4 kilograme, este neaparat necesar sa-l sustineti de la jumatatea corpului pentru a-l ridica in pozitie orizontala. Sa retinem ca la dimensiuni mari organele interne ale pestelui au probleme cu gravitatia cand este scos din apa in pozitie verticala si se poate ajunge pana acolo unde apar leziuni interne. Odata adus in barca sau pe mal, pestele rapitor trebuie manevrat cu mare atentie, decrosarea carligului (ancorei) necesitand rabdare din partea pescarului. Leziunile cu sangerari la nivelul arcurilor branhiale sunt foarte periculoase, insa experienta a demonstrat ca daca carligul este extras corect si sangerarea inceteaza, pestele are sanse destule pentru a supravietui.

Nu trebuie sa tineti pestele mai mult de 2 – 3 minute afara din apa. Daca totusi faceti acest lucru, udati-l constant. Cand ati hotarat ca pestele poate fi eliberat, el trebuie inca retinut in apa pana isi revine, durata de refacere depinzand de temperatura si de durata drilului. Daca apa trece de 20 de grade si drillul a fost lung, trebuie sa reanimati pestele chiar si 15 – 20 minute. Cand este epuizat, pestele nu mai respira decat foarte rar si are tendinta sa se intoarca cu burta in sus. Eliberandu-l in stare de soc acesta risca sa se sufoce, deoarece nu se deplaseaza si nu isi misca operculele. Tinandu-l de coada, in pozitie normala si miscandu-l inainte si inapoi vom crea un curent de apa oxigenata prin branhii. Astfel eliberarea pestelui va veni numai in momentul in care acesta isi revine si da semne ca vrea sa plece prin prorpiile forte. Retineti: aruncarea pestelui in apa, mai ales a celui mare, nu este catch & realese, ci mai curand o condamnare la moarte a acestuia. In  mod asemanator decrosarea brutala a carligului sau ancorei si indepartarea mucusului reduc sansele de supravietuire ale pestelui sub 10%.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012-stiuca2.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]