Echipa Tubertini, campioana stationarului romanesc

Am tait sa o vad si pe asta, cum echipa Trabucco poate pierde titlul in ograda ei. Iata cum am vazut finala, de acolo din stand.

ANTRENAMENTELE
Odata ajunsi pe pista am inceput cu cateva glume de incalzire pentru a ne mai descreti fruntile deoarece stiam ca ne asteapta o saptamana de calvar. Bazinul de la Doripesco a fost pista unde s-a desfasurat finala din acest an. Aceasta pista ascunde peste frumos, mai exact crap, insa poate pentru unii pestii de aici erau de dimensiuni prea mari pentru o asemenea finala. Pentru mine a fost un stres inca din martie cand am aflat unde se va desfasura finala pe echipe deoarece stiam ca nu am antrenament acolo si acest lucru era foarte foarte important. Stiam ca nu am cum sa ma pun cu un Nelutu Lupei sau Ghioghiu Andrei, care pescuiesc mai toate wekendurile acolo si se antreneaza, decat daca sunt dedicat si implicat 350 la suta. Noi am mizat foarte mult pe ideea de grup, pe stiinta pe care o avem si pe experienta noastra. Era singurul mod in care puteam sa-i doboram pe favoriti.

Echipa Tubertini a fost compusa din Bogdan Constantinescu, cel mai tare capitan si om de spate pe care l-am avut vreodata, Nelutu Sabau, Adrian Petrisor, Dragos Popa, Tiberiu Rancu, Toni Stanciu. Am inceput primul antrenament cu gandul de a testa fiecare cate o reteta de nada. Unii nada dulce, altii cu nada sarata. Unii am dat cu seminte multe, altii cu vierme mult. Erau niste mici trucuri pentru a ne putea da seama de cum si la ce reactioneaza pestii mai bine. Am pescuit 3 cu rubeziana, iar eu am dat la Match. La sfarsitul zilei de antrenament am tras 2 concluzii: nada foarte sarata si multe seminte in ea era un avantaj destul de bun. O alta concluzie, pe care am inteles-o dupa prima zi de antrenament era faptul ca la Match pestele a intrat dupa nici 5 minute de la nadire, fapt ce ne ducea cu gandul ca la inceput Match-ul este solutia, chiar daca pescuim doar 10-15 minute.

Ca sa inchei cu pescuitul la Match sau mai bine spus cu montura am folosit o pluta waggler de 20 grame cu un plumbaj relativ usor, doua bile de tus, iar la 40 centimetri deasupra lor plumbajul principal format din 5 bile de plumb, toate nedepasind greutatea de 1,5 grame. Carligul folosit era putin mai mare decat cel pe care il folosim la rubeziana si anume unul marimea 6. Pe el puneam cam 15 viermi de culori diferite, albi, rosii si galbeni.

Daca dupa prima zi concluziile au fost destul de bune am asteptat cu nerabdare urmatoarele zile. Ziua de miercuri a fost una decisiva din mai multe puncte de vedere. Ne-am dat seama cat si cum trebuie nadit si cel mai important lucru cand trebuia nadit. Era foarte riscant ca atunci cand ai pestele pe vad tu sa faci nadirea, insa unul din secrete era ca daca prindeai 2 pesti trebuia automat sa duci cu rubeziana cel putin 4-5 cupe de vierme colat si nada pentru ca pestii sa aiba un motiv de stat acolo. La rubeziana plutele pe care le-am folosit erau cuprinse ca si greutate intre 0,5 grame si 2 grame atunci cand vantul batea destul de puternic. La rubeziana am folosit fire de doua marimi 0.22 si 0.23, pe direct, cu un carlig marimea 8, pe care puneam 10 viermi. Ca si la Match plumbajul era unul simplu, fara prea multe complicatii, un tus de semnalizare, iar la 30 centimetri ceilalti plumbi grupati.

Odata terminate antrenamentele gandurile noastre erau foarte, foarte clare. Stiam cu siguranta ce avem de facut, iar pentru un rezultat bun nu aveam nevoie decat de atentie. Asta era concluzia inainte de prima mansa.

 

MANSA INTAI
La startul finalei s-au aliniat 13 echipe, echipe cu oameni si pescari pe care de mult nu i-am vazut asa entuziasmati. Din punctul meu de vedere erau 4 echipe favorite Trabucco, Energofish, Lugoj si Tubertini. In standuri emotiile erau vizibile pe fetele membrilor echipei noastre. Eram foarte concentrati si bine montati. Stiam ca era importand sa incepem bine pentru a ne destabiliza adversarul si asa am si facut. Tibi Rancu a facut un loc 1, Dragos Popa locul 2, Nutzu Sabau locul 2, Toni Stanciu locul 4 si subsemnatul locul 5. Era deja frumos, ne instalasem pe prima treapta a podiumului inca din prima zi si deja lucrurile se precipitau pentru echipele favorite. Trabucco erau pe 2, la 5 puncte distanta de noi, iar pe locul 3 era echipa juniorilor de la Sibiu, condusa de domnul procuror Poiana.

MANSA A DOUA
A doua zi ne-am schimbat putin tactica. Daca in prima zi nu am nadit foarte des, deja in a doua zi, pentru ca pestele era mult mai prezent pe pista, am inceput sa nadim mai mult. Duceam cupe de nada pline cu vierme colat si seminte pe vad. Trasaturile erau mai dese si pestii erau mai mari.

Dupa 3 ore din mansa a doua cineva imi sopteste ca suntem aproape de un titlu nesperat, in toate sectoarele stateam bine, iar ce am preconizat la inceput in liniste era pe cale sa se intample. Totul se putea intampla duminica, in ultima zi a finalei. Dupa doua zile clasamentul arata astfel: locul 1 – Tubertini, locul 2 – Trabucco, locul 3 – Energofish. Ne-am departat de locurile urmaritoare la 13, respectiv 15 puncte. Era un vis care la inceput parea imposibil, insa cu atentia si cu priceperea de care am dat dovada s-a implinit.

MANSA A TREIA
Duminica e sfant1a, iar noi am crezut ca cel de sus ne va ajuta si inspira pentru un locul 1 binemeritat. Daca la inceput nimeni nu dadea doi bani pe sansele noastre, iata ca la sfarsitul unui meci de “baschet”, si aici ma refer la distanta de puncte dintre echipe, am iesit campionii Romaniei.

Clasamentul final a aratat asa: Locul 1 – TUBERTINI, locul 2 – LUGOJ TEAM, locul 3 – ENERGOFISH. Marii favoriti au clacat spre surprinderea tuturor, echipa Trabucco trebuind sa se recunoasca invinsa chiar pe terenul ei.

O finala frumoasa in care actorii principali au fost Bogdan Constantinescu, capitanul nostru, Dragos Popa, care a casticat si la individual acest concurs, Nutzu Sabau, care face concursul vietii, Toni Stanciu, moldoveanul nostru preferat, care pescuieste prima data pe Doripesco si face un concurs mare, Tibi Rancu, care musca din orice ca sa faca un rezultat bun si subsemnatul, care a avut mari emotii la plecarea fiecarui peste cu guma de la rubeziana.

Multumesc colegilor, capitanului si sponsorului nostru, doamna Elena, fara de care nu puteam sa mai catar o medalie de aur in cui. Cam asta a fost povestea finalei. Pana la anul, gata cu acest campionat national de pescuit stationar.

 

Avatar
Pescar de competitie, de 4 ori campion national la feeder, 3 titluri de vicecampion national la individual, 4 titluri campion national cu echipa la stationar. Castigator a mai multor concursuri importante din tara, atat cu feederul cat si la stationar.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *