Torpila lui Petre

Dincolo de orgoliile pur pescaresti, captura unei stiuci de peste un metru, venita la colegul din barca, este un prilej de bucurie nedisimulata pentru toata lumea. Iata aici povestea stiucii lui Petre German, venita in timpul unei filmari in seria Rapitori Fara Reguli, de la Fishing and Hunting Channel.
 
Era probabil prin 2012, pescuiam pe incinta Cormoran, avand cu noi cateva cutii de naluci Daiwa, Cormoran si Strike Pro pentru a realiza un film de promovare alaturi de Petre German si Eugen German (Berti). In cateva zile de pescuit am filmat alternativ cu cei doi, fiind focusati pe cate un tip de naluca la fiecare filmare. Ajunsesem in a treia zi la Cormoran si eram destul de relaxati, filmasem tot ce trebuia filmat, aveam multe capturi frumoase, practic pescuiam liber, iar Eugen a scos din trusa lui cateva spinnerbaituri Berti pe care ni le-a dat sa le incercam.
 
  
Pescuiam impreuna cu Petre, eram la o gura de canal ce strabatea in diagonal mai mult de jumatate din incinta. Am ajuns aici orbecaind prin stuful unei “platforme”, lac cu apa mica, si ne-am oprit fix la marginea canalului, unde era evident ca apa era mai mai adanca. Era o abordare ideala a locului de pescuit, mult mai discreta decat daca am fi venit pe canal. Lansam practic din stuful de pe marginea canalului, faceam miscarile foarte atenti pentru a nu face zgomot. Cred ca de la a doua lansare Petre a intepat, iar lanseta s-a cabrat periculos. Era fara dubii stiuca cea mai mare pe care unul dintre noi a avut-o in drill in acele trei zile.
 
Forta stiucii ne-a scos cu barca cu tot din stuf, Petre strunea destul de bine pestele intr-un loc destul de dificil pentru o lupta de genul acesta. Ganditi-va ca era un canal ingust, pana in doi metri latime, cu adancimi intre 1,5 m si 2 m, fara multa vegetatie pe fundul apei. Pericolele nu veneau din profunzimi, nu acolo exista risc de agatare, in schimb stuful de pe margine si mai ales sparturile din stuf prin care stiuca incerca sa evadeze, puteau fi un dezastru pentru Petre. Acesta era motivul pentru care incerca sa nu-I ma idea nici un metru de retragere stiucii. Era un joc riscant, la limita de rezistenta a firului si doar frana mulinetei era cea care isi putea spune ultimul cuvant.
 
Cum aveam cu noi cameramanul in barca – Florin Niturad, atat de satul de pesti incat pana la urma s-a apucat de raliuri auto – nu am ratat ocazia sa filmam. Petre a adus stiuca la barca si in mai putin de un minut animalul era in fata camerei de filmat. Undeva la 10 kg, intra cu siguranta in clubul stiucilor peste un metru, insa din pacate nu aveam la noi nimic cu care sa masuram pentru a vedea exact cu cati centimetri trecea de pragul de un metru. Aceasta captura ne-a dat sperante ca vom putea sa facem un film dedicat pescuitului cu spinnerbait in orele care au mai ramas. Asa s-a si intamplat, am avut destule capturi exceptionale, multe vorbe bune, multe imagini frumoase. Facusem un film la care nu ne-am asteptat cand am venit la Cormoran.
Cand vad secvente din acel film ma napadeste un mare regret, pentru ca exact in acea gura de canal eu am avut atunci sansa sa scot din apa nu una, ci doua stiuci de peste un metru, foarte probabil stiuci diferite. Dupa drillul lui Petre cu vedeta zilei, era de la sine inteles ca era inutill sa insistam acolo, asa cam am plecat mai departe cu gandul sa revenim peste o ora. Am avut capturi in lungul canalului, insa nici una nu a depasit 60 cm – 70 cm.
 
 
Pana sa ajungem inapoi la locul faptei, as vrea sa va spun cateva cuvinte despre spinnerbait. Este o naluca 100% americana, pe care am descoperit-o pescuind bass in apele din New York prin anii ‘90. Apoi, la ani distanta, am revenit in tara si am inceput o experienta frumoasa numita revista Aventuri la Pescuit. Era 2003, scriam si pescuiam convins ca absolut toate nalucile din pescuitul bassului functionau si in cazul pestilor nostri. Spinnerbait a fost primul studiu de caz, mai ales ca avusesem cateva capturi interesante in 2000 pe Bascov, cand inca mai era stiuca pe acolo. Am scris in 2003 un articol in Aventuri la Pescuit, era prin numarul 3 sau 4, un text despre spinnerbait. Nu cred ca erau in tara atunci mai mult de 10 pescari care stiau ce inseamna aceasta naluca.
Am avut discutii aprinse cu publisherul revistei care nu ar fi vrut sa publicam asa ceva, el nu credea ca exista asa ceva, credea ca fabulez. Se temea sa nu ne injure cititorii… Pana la urma mi-am impus punctul de vedere si articolul a fost publicat. Aveam fotografii din Delta cu stiuci prinse cu spinnerbait, discutasem de cateva ori si cu Eugen German care deja facea astfel de naluci in mod experimental sub brandul lui – Berti. M-a sunat dupa ce am publicat articolul si mi-a zis ca afost asaltat de pescari care ii cereau sa le faca si lor niste spinnerbaituri. Cererea a crescut pe piata noastra si intre timp Eugen a inceput sa adapteze spinnerbaitul la particularitatile pescuitului la stiuca, astfel incat dupa 2008 au fost castigate nu doar etape de Campionat National de spinning cu aceste naluci, ci si titluri de Campion National. Deja prin 2010 spinnerbaitul era popular printre localnicii din Delta, care ii ziceau “rotativa cu mustati”.
 
Una dintre adaptarile care maresc eficienta acestei naluci este carligul simplu atasat ca trailer, un amanunt pe care eu la momentul filmarii cu Petre, il ignoram voit, pentru ca aveam pretentia ca pescuiesc “americaneste” cu spinnerbaitul. A fost un dezastru pe care mi l-am asumat, dupa cum se va vedea. La o ora distanta de stiuca de peste un metru prinsa de Petre, am revenit in canal, abordandu-l tot de pe o laterala, pescuind camuflati in stuful de pe margine. Ca sa intelegi mai bine conditiile de pescuit – canalul nu avea maluri ferme, erau doar margini de stuf. Am lansat un spinnerbait si am vazut prin apa limpede cum o matahala de stiuca aspira naluca si ramane pe loc, impietrita, pentru o fractiune de secunda. Raman si eu blocat, era foarte aproape de barca, mai mult de 60% din intepari din aceasta pozitie nu au sorti de izbanda. Poate ca am si intarziat inteparea, nedezlipindu-mi ochii de la frumosul animal din gura caruia ii ieseau jurubitele de la skirtul multicolor al nalucii. Am intepat si am scos naluca din gura stiucii. Imi venea sa-mi rup lanseta pe genunchi. Am mai insistat – si eu si Petre – dar inutil. Am plecat mai departe, planuind sa ne intoarcem peste inca o ora. Ultima ora de pescuit din acele zile.
 
 
Nu o mai lungesc. Am revenit peste o ora, am lansat si am avut stopare. Am intepat, am avut-o, a plecat luand fir dupa ea, a scuipat spinnebaitul Berti ca pe o coaja de samanta. Nu pescuiam cu trailer, asa ca imi meritam soarta. Eu nu am vazut stiuca, in schimb Petre a vazut-o si aconfirmat ca era o piesa de peste un metru. Eu puteam sa intuiesc ceva din corpolenta stiucii care ma atacase doar din valtoarea imensa, ramasa in urma ei. Mi-am pus si eu trailer, dar era prea tarziu. Balta imi oferise doua incercari pe care le-am ratat, noroc cu stiuca lui Petre, care ne-a salvat ziua.
Staiti acasa, mai este o luna, taman bine pana trec si pandemia si prohibitia. Care nu o luam razna, vom pescui la vara.
Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *