Poveste cu caschete de politisti

Am întins mâna cu banii spre ghiseul de unde ma privea o tanara aranjata ca de Mall. Tocmai se stinsese cu ceva timp in urma scandalul furaciunilor de la podul de la Giurgeni, unde un post de incasator se platea in euro cu trei cifre. Cum ajungeau sa-si ia masina bengoasa numai intr-un an nu inteleg, si poate doar inegalabila genialitate a romanilor in materie de hotie sa fie argumentul pentru a accepta logica acestui fragment de Romanie suprarealista. Bariera s-a ridicat si dupa cativa metri parcursi am tras pe dreapta rugat de Bogdan Doncea – alias Cox in numele ragazului vicios dat de o tigara. Mergeam cu el la Cormoran pentru a filma ceva actiune cu stiuci, asa ca am profitat de acest scurt popas discutand cateva detalii despre temele pe care urma sa le abordam in fata camerei video, cand un tuciuriu burtos, care isi facea veacul pe marginea soselei, s-a indreptat catre noi. „Sefu’, iti dau niste peste?”. Dezgustul pe care il am fata de asemenea specimene l-am tot exprimat aici si aiurea, prin presa scrisa si vorbita. Braconierul face parte din stirpea de romanasi care ar otravi toate apele tarii, ar dinamita Carpatii, ar da foc la tot Baraganul si si-ar vinde conationalii la kilogram – carne macra sau organe, daca asta i-ar fi la indemana pentru a-si rotunji profiturile interlope.

…

In cazul nostru la indemana le este sa jefuiasca Dunarea pana la punctul in care apele acestui fluviu au au devenit o adevarata hecatomba piscicola. Podul de la Giurgeni imparte nemernicia in doua: o parte tine de fauna cocalara parazitara a orasului Harsova, cealalta de hoitarii rasariti din sila ariculturii satului Giurgeni. Balanganirea somnilor, crapilor, salailor si avatilor la marginea soselei este aici ocupatia predilecta a locuitorilor. Semn al faradelegii, prin faptul ca acesta este fructul braconajului, ca pestele este vandut la margine de drum in conditii improprii, direct din portbagajul incins al Daciei si ca asta inseamna implicit evaziune fiscala zilnica. Adaugati la acest tablou vechi de 23 de ani sturionii adusi la pod si scuturati prin dreptul masinilor  in timp ce Romania cheltuieste anual 1 milion de euro pentru repopularea acestei specii amenintate. Ei bine totul se regaseste litera cu litera in lege si se lasa cu ani grei de parnaie, basca confiscarea masinilor, a barcilor si echipamentelor folosite pentru a recolta ilegal pestii. Platiti din banii contribuabililor si construindu-si carierele pe nazuinta de mai bine a romanilor care viseaza sa traiasca intr-o tara normala, oamenii legii sunt si ei impartiti de acest pod.

…

La Harsova, sef peste tablagii, este comandantul Inspectoratului de Politie al judetului Constanta, comisar-sef Constantin Dancu. La Giurgeni da cu cascheta de pamant, ori dupa caini, cand vrea el, comandantul de la Ialomita, comisar – sef Viorel Stefu. Oamenii astia doi, cu CV-uri impresionante sunt de ceva vreme acolo, in functii. Ca nu s-a schimbat mai nimci, asta era de asteptat. Ca s-a dublat numarul baietilor care dau din aripi mai dihai decat berzele din cuiburile itite in varful stalpilor din Giurgeni, asta chiar intrece chiar si previziunile cele pesimiste… Tuciuriul cu aspect feroce, tatuat pe gatul de bivol deasupra lantului din aur gros ca pe deget, se protapise in fata mea asteptandu-mi obraznic raspunsul. Il intreb si eu asa, intr-o doara, mai mult sa-l incurc, daca are 20 de kilograme de icre negre. Imi zice sa stau o clipa. Vorbeste scurt si cifrat la telefonul mobil. “Sefu’, in zece minute vine marfa cu masina aici”. I-am spus ca m-am razgandit, in fine, contramandeaza icrele negre, isi baga la greu in noi, in morti, in mame si ne arata spatele puternic, facut parca special pentru a-i sustine burta de respect.

…

Doua zile mai tarziu ne intoarcem din Delta. Localnicii sunt insirati pe marginea soselei ca la manifestatie de 23 August, pe vremea Impuscatului. Multi sunt copii, minori cu pesti in maini, asistati la cativa pasi distanta de tatii lor braconierii din aceleasi Dacii 1300 tinute pe marginea soselei. “Marfa” multa pentru cei de la Protectia copilului, pentru Politia Comunitara, pentru Mascati, pentru Stirile de la ora 5… Nimic din toate acestea, si ca sa ne demonstreze ca nici viitorul nu mai e ce a fost, o masina a Politiei Comunitare adasta in umbra buticului din sat, incheind coloana Icarilor care dadeau sa-si ia zborul cu pestii in maini la marginea carosabilului. Doi politisti, toropiti de caldura, se scarpinau pe sub caschete, uitandu-se plictisiti la fraierii ce-si opreau masinile ca sa cumpere o icra neagra, un ciortan – doi, de la braconieri. Cazuri sociale, care nu prezinta pericol social. Ceva banal. Mai departe, spre Bucuresti, urma sa se deruleze o Romanie pe care deja o stiam, ca si voi – pescari sportivi plecati in cautarea pestilor, din strafundurile ei. Chiar asa, domn’ Viorel, domn’ Costel, domni comandanti, pana cand?