Vanatoarea la gasca si demontarea altui mit – partea 2

Asadar dimineata ne-am asezat frumos blindurile, am adunat vegetatie pentru a ne putea camufla, am asezat atrapele la 50, 60 m de canal. Nu va ganditi ca erau departe pentru ca in situatia data a fost perfect. Vantul batea in rafale din fata ceea ce facea ca gastele sa dea cateva ture si sa vina jos din spatele nostru, incercand sa se aseze in spatele atrapelor, adica si mai aproape de postul nostru. Asezarea atrapelor a fost cu fata spre vant, cele ce pasteau in mijloc, la distant de 2, 3 m una de cealalta, in fatal or si pe laterale am asezat santinelele. Cand asezati atrapele incercati sa nu le asezati cu fata spre postul unde va aflati pentru ca si cele ce vin isi vor indrepta atentia tot inspre acel loc , cu vantul in fata neaparat, una doua santinele perpendicular pe directia majoritatii pentru a putea fi observate de catre gastele in zbor mai bine de la distanta .

Un alt lucru important in cazul nostru a fost chiciura de dimineata care ne-a udat atrapele, acestea lucind in razele soarelui, lucru de care ne-am dat seama dupa primele stoluri care au plecat ca din pusca cand s-au apropriat suficient sa observe acest lucru.

Chematoarea este un alt factor important si trebuie folosita cu mare grija, avand in vedere ca garlita de exemplu are un limbaj de comunicare destul de complex, ca si acest subiect de altfel.

In cea de-a doua zi, sub minunatul soare, am doborat inca circa 25 de garlite, demontand astfel mitul pe care eu il stiam din batrani, ca gasca se impusca doar pe vreme rea.

Toata aceasta vanatoare o veti vedea in curand in programul nostru, fiind si filmata tocmai pentru a putea avea dovada celor spuse mai sus.