Primii romani la Ecsed

Era prin 2005. Un pescar din Oradea stabilit la Budapesta, pe care-l cunoscusem la magazinul Senzor, imi povestea de un lac de poveste din Ungaria, Ecsed. Mai mult, a aranjat o partida de pescuit la crap prin toamna anului respectiv.

Imi amintesc ca am plecat la drum cu Cristi Mitrea, zis Tataie, si dupa o noapte pe drum in dimineata urmatoare eram deja instalati pe unul dintre pontoanele plutitoare, parca cel cu numarul 4.

O gagica, patroana lacului, ne-a facut instructajul, ne-a povestit despre dulapii din lac si ne-a spus ca suntem primii romani care pescuiesc pe Ecsed. Privelistea ne dadea fiori, pentru ca nu mai vazusem niciodata asemenea conditii de pescuit. O fosta mina de suprafata fusese inundata, iar lacul format avea adancimi ce depaseau 40 de metri. In apa ireal de limpede vedeam langa pontonul nostru crengile pomilor aflati in picioare, iar sub noi substratul se gasea la mai bine de 10 metri. Unde sa pescuim?

Bineinteles ca am atacat zona malurilor, plasand monturile la baza copacilor scufundati, sau chiar in spatele acestora, acolo unde, am gasit adancimi rezonabile de 3-4 metri. In acest mod, in stanga si dreapta pontonului nostru am plantat cate doua lansete, am nadit rezonabil si ne-am culcat in cabanuta de lemn. Aveam o noapte de recuperat.

Prima trasatura a venit imediat dupa ce s-a intunecat, iar apoi, in cele 4 zile petrecute acolo am mai avut foarte multe. Din pacate, am am reusit sa scoatem poate 20% din pestii pe care i-am avut in carlige, in principal din cauza faptului ca in urma cu 10 ani nu eram deloc pregatiti pentru un astfel de pescuit dificil. In general, am adus in minciog crapii mici, iar cei seriosi ne-au spus la revedere dupa copacii scufundati, 16 kg fiind trofeul partidei.

Imi amintesc ca ne-am facut inaintasi din firele Amnesia de 0,45 mm pe care le aveam in truse pentru legat carlige si ca am apelat la carlige de 1, cele mai solide din dotare. Am legat lansetele cu sfoara de ponton, pentru ca trasaturile erau de o violenta rar intalanita. De altfel, unguroaica de care va spuneam la inceput ne-a avertizat sa avem grija in acest sens pentru ca pe fundul lacului se afla multe rod pod – uri cu tot cu lansete.

Am avut trasaturi la 3-4 metri adancime, dar si la 9-10 metri. La apa mai adanca nu am avut curaj sa incercam. Trasaturilre veneau de langa trunchiul vreunui copac, iar apoi, indiferent de tehnica adoptata (firul tensionat, firul slab, etc) totul tinea de directia pe care o alegea pestele. Daca o lua sprea mal, adica in spatele pomilor cu firul in crengi, crapul era pierdut, iar daca pleca spre larg, in zona libera cu apa adanca, ajungea in barca. Evident, cei mari se bagau in agatatura…

Au trecut zece ani de atunci si imi amintesc de prima partida la Ecsed cu o enorma placere. A fost pentru mine si Tataie o baie de andrenalina, pe care nu o mai traisem pana atunci. In mod cert daca am fi pescuit cu echipamentul si cunostintele de acum am fi scos crapi mai multi si mai mari, dar asta nici nu mai conteaza. Am fost primii romani pe un lac devenit ulterior celebru in Europa, acolo unde rezervarile se fac acum cu un an inainte, pentru ca standurile sunt ocupate din aprilie pana in decembrie. Imi amintesc ca in toamna lui 2005 pe tot lacul erau numai doua locuri ocupate, noi si pescarul venit de la Budapesta de care va povesteam la inceput…

Apropo, cautand in folderul cu pozele de atunci am gasit si una cu el. Poate il recunoaste cineva…