A fost o toamna cu mrene

Cu siguranta ca cea mai interesanta filmare din acest an a fost pentru mine cea de pe raul Garam, din Slovacia, acolo unde l-am avut ca invitat al emisiunii pe Andy Arif. Am avut de la inceput vesti nu prea bune de la prietenul nostru Peter Sztachovitz – un obisnuit al raului – in legatura cu nivelul foarte scazut al apelor si cu racirea brusca ce a precedat sosirea noastra in Slovacia. Vestea ne-a cam dat fiori, pentru ca apa avea in jur de 6 grade Celsius, semn ca mrenele se retrag in Dunare, iar peste toate astea apele scazute au determinat si clenii sa coboare spre fluviul aflat la aproximativ 20 de kilometri de zona noastra de pescuit. Pe drum Arif s-a destainuit, o destainuire grea, de autostrada lunga si monotona: de fiecare data cand pleaca la peste ploua. Are un nor sociopat care il urmareste peste tot. De data aceasta norul ne-a ajutat, pentru ca ploile abundente, care au coincis ca debut cu plecarea noastra din Bucuresti, au ridicat nivelul apei din raul Garam astfel incat la doua zile de la sosirea noastra in Slovacia, pestii urcau din nou pe rau.

Fiind un pescar de Delta, de barca, pescuitul pe rau a insemnat o conversie a echipamentului si tehnicilor de pescuit, dar m-am adaptat din mers, mai ales ca imi facusem deja temele de acasa. Minciog special, wadersi, accesorii la purtator, tot felul de cutii si cutiute prin labirinticele buzunare ale vestei de muscar. Din fericire doar dupa cateva ore de pescuit imi intrasem deja in rol, iar pestii dadeau si ei semne ca sunt interesati sa fie personaje importante in castingul noilor episode din seria EXPEDITII LA NOI ACASA, pe care o puteti urmari la Fishing and Hunting Channel. Revenisem la prima mea dragoste – pescuitul pe rau.

Daca in barca spatiul restrins te ajuta sa pescuiesti si sa filmezi in acelasi timp, pe rau lucrurile stau cu totul altfel. In primul rand trebuie sa intri in apa, iar camera de filmare trebuie sa ramana undeva la cativa metri de mal, apa adanca si curentul puternic punand in pericol acest echipament. Asa ca, eu fiind si cameraman si gazda a emisiunii, am incercat sa fac cat mai natural posibil translatia de la camera la lanseta. Uneori mi-a iesit, alteori nu. Totul asezonat cu o ploaie insistenta care a facut aproape insesizabila granita lichida dintre rau si restul universului. Dar dincolo de orele obositoare petrecute pe rau, dincolo de ratarile spectaculoase si de pestii capitali scapati, au fost zecile de capturi si zilele petrecute impreuna cu Andy Arif pe un rau absolut fantastic. Iar aceasta bucurie a pescuitului se va vedea cu siguranta in film.

Cel mai palpitant capitol al filmarilor de pe Garam a fost pescuitul in drift, coborand pe rau aproape 6 ore, sub atenta indrumare a ghidului profesionist de pescuit Zoltan Szabo, cel care ne-a pus la dispozitie caiacele. Nimic nu se poate compara cu acest gen de pescuit, cu permanenta schimbare de peisaj, cu locurile de pescuit care se deruleaza in permanenta si pe care nu trebuie sa le ratezi. Sa vaslesti pentru a controla caiacul, sa filmezi si sa pescuiesti, totul fara a risca o baie in apa rece, iata adevarata provocare.  Iar cand ai la capatul firului un clean naravas, totul trebuie ridicat la puterea a doua.

In linii mari pescuitul din caiac pe raul Garam are ca specie tinta cleanul, dar si bibanii si avatii intra in joc fix atunci cand te astepti mai putin.  Influenta Dunarii se resimte pe ultimii kilometrii ai raului, iar aparitia unui somn corpolent in ancorele voblerului, nu este chiar un accident izolat. Totul este sa iti pastrezi calmul si sa controlezi in egala masura pestele si caiacul. Pentru ca raul este plin de capcane.

Cu mreana, ei bine cu mreana a fost alt joc: cu picioarele pe pamantul ferm, sau cat de ferm poate fi un prundis acoperit cu alge si mazga alunecoasa. Am venit pregatiti pentru un turnir cu mrene fascinate de racusori din silicon, carlige off-set si lestari articulate de genul cheburashka. Am plecat dupa 6 zile de pescuit numai cu voblere mini crank, evident lasate mai toate pana la urma printre pietrele si buturugile raului. A fost un sacrificiu pe care ni l-am asumat si care a meritat. Dovada numeroasele mrene venite sa faca spectacol in fata camerelor de filmat.

La 5 mrene scapate, una ajungea in minciog. Aceasta era o ecuatie pe care am invatat-o destul de repede. Mreana nu este un peste rapitor, gura ei subterminala nu este specializata in prinderea pestilor… numai ca mrenele nu pot lasa oportunitatile de hranire sa treaca pe langa ele. Cert este ca odata intepate, mrenele pleaca in amonte, dupa care – daca nu le aduci spre minciogul victorios – incep sa plece pe curent in jos, semn ca au scapat din ancore in timp ce urcau puternic in drill pe curent. In astfel de momente este foarte probabil ca firul sa treaca tensionat peste spatele pestelui, in lungul sau, pe langa inotatoarea dorsala. Odata voblerul scapat din gura carnoasa a mrenei, pestele are tendinta sa continue urcarea pe curent, in timp ce voblerul aluneca spre dorsala, de care se agata cu una dintre cele doua ancore.  In acest moment pestele prins de la jumatatea corpului incepe sa coboare pe curent, semn ca ai ajuns fara voia ta, din pescar cinstit, jepcar. Si se va duce asa probabil pana la Budapesta si de acolo la Giurgiu, depinde cat fir ai pe mulineta.