TOATE DRUMURILE DUC LA STIUCA

In cele ce urmeaza veti vedea care este legatura dintre stiuci, Revolutia de la 1848, Podul Grant, Scoala romaneasca de pictura si eliberarea Basarabiei. Aici este dovada existentei fenomenului cunoscut sub numele de Butterfly Effect prin care bataia unei aripi de fluture intr-o gradina modesta poate provoca o reactie in lant ce duce la un eveniment planetar de proportii. Cititi si va veti convinge cum infiintarea primei topitorii din Bucuresti va determina o suta de ani mai tarziu atacul stiucii la oscilanta “polonic” jucata pe verticala in Iezerul Mostistea. Sau cum evadarea pasoptistului Nicolae Balcescu de pe corabia unde era prizonier isi gaseste ecoul – peste mai bine de un secol – in taierea nylonului deasupra strunei si pierderea prin apele Baclanestilor a unui Heintz Blinker de neinlocuit, cu tot cu stiuca.

O coperta verde cu sase stiuci pe ea. Chiar si asa, in lumina chioara a becului de pe stalp, lumina filtrata de geamul prafuit al chioscului de ziare, cartea cu pricina a declansat  gestul infrigurat de a cauta prin buzunare maruntii necesari ca aceasta carte sa fie a mea. Era 1979, iesisem de la liceu, era seara, ploua marunt in vantul rece al primaverii. POVESTI CU STIUCI este oglinda pescareasca  a sciitorului si graficianului Petre Grant, o tesatura in care condeiul sprinten, harul literar, umorul fin si dependenta de naluci si stiuci fac din pescuit act de cultura. Eu cel putin am fost fascinat de povestile lui Petre Grant intr-atat de mult incat nu doar ca am devenit la randul meu dependent de stiuci si naluci, dar in vara acelui an plecam deja in explorarea Deltei, avand ca indrumar chiar lectura acelei carti cu coperta verde si grafica cu sase stiuci. Lideanca, Baclanesti, Matita, Mila 23 au fost pentru mine implinirea unui vis infiripat din paginile acestei carti. Un an mai tarziu aveam sa dau cu ochii, intr-o librarie din Campulung Muscel – era vara si ultima vacanta de liceean, cu o a doua carte semnata de Petre Grant. Era deasupra unei gramezi de carti neinteresante pentru mine, o carte cu coperta albastra de data aceasta si un titlu aflat sub asediul a nenumarate stiuci – ALTE STIUCI, ALTE POVESTI.

Nu stiam atunci ca in spatele acestor povesti pescaresti cu stiuci este o poveste mult mai ampla. Anii au trecut, am devenit pescar  exclusivist cu naluci si, aidoma lui Petre Grant, devenisem dependent de stiucile, avatii si bibanii Deltei, de mirosul stufului amestecat cu cel de catran de lotca si de gustul apei de ghiol cristalin, bauta de langa nuferi. In tot acesti timp cele doua carti au ocupat un loc de cinste in biblioteca mea de pescar. Apoi, imediat dupa Revolutie – in 1991, mi-a atras atentia un articol din ziarul Romania Libera intitulat Medalia “Cruciada impotriva comunismului”. Era vorba despre o medalie cu care au fost decorati soldatii romani, dupa ce in 22 iunie 1941 a fost executat ordinul “Va ordon, treceti Prutul”. Autorul acestei medalii era nimeni altul decat Petre Grant. La emiterea editiei 1991 a acestei medalii, la 50 de ani de la eliberarea tinuturilor romanesti de sub stapanirea sovietica, jurnalistii incercau sa afle mai multe despre Petre Grant, despre care marele public – mai ales cel nepescar – nu stia multe lucruri, in afara faptului ca s-a nascut in 1904, a fost grafician roman iar autoritatile comuniste l-au exilat din Micul Dictionar Enciclopedic Roman. In lipsa Internetului de astazi, misiunea de a recompune la inceput de ani ‘90 portretul acestui grafician ce facea parte, printre altele din elitele intelectuale ale pescuitului cu naluci de la noi (alaturi de Titus Popovici, Matty, Ionel Pop, Paul Decei, Bratescu Voinesti si multi alti oameni cu har si scoala, nu doar cu lanseta), era deosebit de dificila.

Gratie Internetului astazi putem insa afla o parte din viata lui Petre Grant si cred ca aici este locul potrivit pentru a face acest lucru. Petre Grant (1904 – 1990) a fost literalmente martorul unui secol si a avut sansa sa vada cu ochii lui doua razboaie mondiale, instaurarea comunismului si in final prabusirea comunismului. A studiat ingineria la Paris, dupa care a lucrat grafica publicitara si arta decorativa. A luat Marele premiu la Salonul Oficial de la Paris (1930), medalii de aur la Bruxelles, Paris si New York pentru grafica sa, a publicat articole si studii de specialitate in revistele epocii (Arta si tehnica grafica si Simetria). Spectrul larg al preocuparilor face ca Petre Grant sa imbine cinematografia cu pasiunea sa pentru pescuitul stiucii, pentru ca nu intamplator incepe in 1943 filmarile la documentarul turistic SNAGOV, ZIUA UNUI LAC. Premiera avea sa fie in 1946, si era povestea pescuitului sportiv si agrementului pe care acest lac il oferea bucurestenilor. In anii Republicii Populare, chiar daca a fost marginalizat profesional de regimul comunist, a reusit sa isi continue pasiunea sa pentru pescuitul sportiv, fiind nu numai autorul unei imense ratari in Lideanca, acolo unde a scapat stiuca mamut a vietii sale, dar a fost implicat si in multe proiecte ale AGVPS, in care si-a pus amprenta inconfundabila a graficii sale.

Cine este totusi Petre Grant? Aflam ca a avut un frate mai mare, Serban Grant, cu care in timpul studiilor de la Laussane (Elvetia) a invatat nu doar pescuitul bibanului in lacul Geneva, ci si hocheiul. Asa au devenit in 1926 membri ai echipei Hockey Club Roman, facand parte inlcusiv din lotul national. Mai aflam ca fratele sau mai mare a fost casatorit cu Maria Nicola Olga (mai tarziu devenita Noche Crist), faimoasa in toata lumea pentru picturile si sculpturile sale. Si o sa vedeti ca nu sunt doar acestea singurele sclipiri de faima ale lumii in care a crescut si trait Petre Grant, cel indragostit de stiuci. Sapand mai adanc in istorie, il gasim pe Effingham Grant, un british pur sange, nascut pe insula Guernsey, care s-ar putea sa nu va spuna mare lucru, dar nu va grabiti. Effingham a avut cinci surori, printre care si Maria Rosetti. Vedeti ca incepem sa venim acasa? In 1837 tanarul Grant gaseste un post liber la Consulatul Britanic din Valahia si un an mai tarziu sora sa Maria ii face o vizita, prilej cu care decide sa ramana si ea la Bucuresti. Ulterior aceasta se casatoreste cu C.A. Rosetti (om politic de calibru, unul dintre conducatorii Revolutiei Pasoptiste, adica cea de la 1848, si luptator pe baricadele unirii Principatelor Romane). In aceasta perioada Effingham se imprieteneste cu Dinicu Golescu (influent logofat si un mare francamason roman timpuriu), se muta in palatul Belvedere, unde o cunoaste pe nepoata acestuia, cu care se casatoreste in 1850.

Va propun aici sa facem o incursiune colaterala catre C.A. Rosetti, pentru a sublinia faptul ca acesta a sustinut actiunile premergatoare Unirii Principatelor si s-a implicat in ajutorarea populatiei in timpul foametei din 1866 – 1867. Iata-l, impreuna cu sotia sa Maria Rosetti, puternic implicat in eliberarea revolutionarilor Nicolae Balcescu, Ion Ionescu de la Brad si Dimitrie Bolintineanu din captivitate. Mai trebuie spus ca Maria Rosetti, matusa lui Petre Grant, a fost o scriitoare si publicista ce s-a implicat in emanciparea femeilor din Romania si a fost modelul dupa care C.D. Rosenthal picteaza in 1850 faimosul tablou Romania Revolutionara.

Nu stim cat de fioroase erau stiucile din Delta sau din iezerul (pe atunci) Cladarusani la 1850, dar stim ca in 1863 britanicul Effingham Grant  infiinteaza prima turnatorie din Bucuresti si un an mai tarziu pune bazele primului atelier de prelucrat tutun din tara. Aceasta firma se transforma in  Regia Monopolurilor Statului, Effingham parceleaza terenul din jurul manufacturii si il vinde muncitorilor, pentru a da nastere la ceea ce mai tarziu se va numi cartierul Regie, la mal de Dambovita, pe care pescarii de street fishing il cunosc bine.  Pe langa topitorie si tutun, Effingham mai avea si pasiunea orhideelor din care a facut afacere prospera pe o strada care se va numi Strada Orhideelor, nume pe care il poarta si astazi.

Iar daca asta nu este suficient pentru a starni empatia pescarilor bucuresteni, trebuie sa stiti ca Effingham Grant, ca orice sustinator al familiei traditionale romanesti, a avut doi fii – Nicolae si Robert. Robert devine inginer de constructii si participa la construirea unui pod la umbra caruia sa circule trenurile spre si dinspre Gara de Nord, pod pe care l-a botezat Podul Grant, in cinstea tatalui sau.

Nicolae Grant (n. 1868, Bucuresti – d. 1950, Campulung Muscel, orasul unde am gasit a doua carte a lui Petre Grant) este insa mult mai conectat cu povestea stiucilor noastre si a urmat Scoala de Arte Frumoase. Acolo a studiat cu Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu,  Leon Jerome si devine ulterior unul dintre pictorii importanti ai Romaniei. Are doi fii, Serban si Petre, despre care am vorbit ceva mai sus.

Petre Grant a mostenit in egala masura de la inaintasi talentul pentru inginerie, litratura si pentru arte plastice, insa ceea ce nu este foarte clar, este de unde a mostenit pasiunea pentru pescuit, naluci, avati, stiuci si bibani. Dar asta are mai putina importanta, important este sa-i cititi cartile cu stiuci, carti aflate la un click distanta in anticariatele online de astazi. Grabiti-va, stocurile ramase sunt limitate.

23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.