AVATI IN BABA RADA (II)

I-am vazut in lumina apusului de vara tarzie cum tot dadeau roata in bulboana din Baba Rada. Se vedea clar ca ii incomodam, se tot uitau lung la mine, mai dadeau o tura, plecau spre Mila 23, se intorceau. Aveau o barca pneumatica gri, cu motor pe ea, ceva mai mare. Erau patru, turisti dupa haine, aspect si mai ales dupa barca. Ii incomodam, asa ca m-au facut curios, asa ca am dezlegat barca de creanga de salcie de care eram prins si am mimat ca plec spre Gorgova.  Pescuitul la avat mergea tot mai prost, salaul parca disparuse. Era 2008, primul an cand in Baba Rada pestele parca disparuse. Am mers pret de patru minute cu viteza, apoi am incetinit, am oprit motoul si am lasat barca sa curga cu curentul spre bulboana. Se inserase aproape cand am ajuns in bulboana, si ceea ce banuiam eu, s-a adeverit. Cei patru turisti braconau electric din barca lor pneumatica, la care pusesera un motor de 25 de cai, fara nume, destul de obosit. M-am luat de ei, a fost putin deranj, m-am urcat cu barca peste pneumatica lor, simteam ca imi pierd controlul de furie. Pana la urma au plecat spre Mila 23 injurand, insa din punctul meu de  vedere conflictul nu se incheiase aici. Am mers a doua zi in Mila 23 pentru a identifica barca. Din pacate baietii dezumflau barca, o asundeau si o foloseau strict la braconat. Probabil ca erau pe undeva intr-unul din zecile de corturi insirate peste Dunarea Veche, dincolo de sat.

La nici doua zile niste milanezi, de asta data, au venit cu prostovoalele ziua in amiaza mare peste mine  – ati ghicit – tot in bulboana unde inca mai speram sa repet partidele de avati din anii precedenti. Iar scandal, iar o zi ratata. Am revenit seara si am gasit alti localnici, cu o salupa rapida, pescuind electric. Locul era pustiit, I se dusese buhul si iata ca localnici si turisti laolalta au venit sa curenteze pestii. A fost un an slab in Baba Rada, au urmat ani la fel de slabi. Locul isi pierduse nu doar pestii, ci si valentele biologice. Nici obletii nu se mai zareau pe acolo, nici egretele. Nemernicii au dat cu piciorul intr-un joc de domino in care s-au prabusit in cascada. Baba Rada era moarta, atat de moarta incat nici braconierii electrici nu o mai frecventau. Am sperat in anii care au venit ca locul sa se reface. Din pacate pustiirea nu s-a napustit doar peste Baba Rada, ea s-a imprastiat ca o pelagra peste tot,  din Fortuna in Baclanesti, Sontea, Vacar, Olguta, Razboinita si pana in Lideanca. De unde sa mai vina pestii?

Anaforul  creat in Baba Rada de apele tulburi – venite cu putere din Bratul Sulina si apele limpezi, filtrate de ghiolul Fortuna, carate molcom la vale de canalul Sontea – a fost un adevarat paradis. Acolo am descoperit frumusetea pescuitului cu voblere Ultra Light la avat mare. Si cand zic mare, ma refer la piese de minim 2 kilograme. Ce poate fi mai frumos sa tragi de un asemenea avat nabadaios in curent, avand un fir mono de 0.12 mm, o lanseta firava si o mulineta minuscula?  Avatul de un kilogram agatat cu un astfel de echipament iti da drumul la zagazurile adrenalinei mai tare decat o stiuca de 5 kilograme, venita pe un echipament medium. Si nu este numai asta… Linistea canalului spulberata de atacurile in oglinda apei, pescuitul febril in epicentrul vanatorii la suprafata, astea nu se pot uita, chiar daca acum locul nu este mai mult decat o intersectie de canale pe unde alearga nebuneste zeci de barci zilnic.