40 de ore pe Maconka

Zilele trec repede, primăvara iși intră serios în drepturi, iar sezonul competițional se apropie și el cu pași repezi.

Din păcate, din cauza jobului fiecăruia, plus celelalte probleme din viața de zi cu zi, cel mai puțin timp ne ramâne pentru  lucrul care era cel mai important mai demult: pescuitul. Prin “mai demult” ințeleg, desigur, vremea când nu aveam familie, copii sau copil, după caz, cu responsabilitățile aferente J. Sincer, am un oarecare sentiment de invidie față de pescarii și echipele care participă la 10-15, chiar si 20 de concursuri pe an, sau cealaltă categorie – cu partide de plăcere ce se întind pe mai multe săptămâni, în căutarea capturilor capitale…dar…asta e…poate în viitor.

Din păcate noi trebuie să ne mulțumim cu mult mai puțin, iar, din această cauză, eu și coechipierii mei din echipa PVTV 2, puținele și scurtele partide de plăcere încercăm să le petrecem pe pistele de concurs unde vom participa la competiții în anul respectiv, pentru a lua pulsul belții, a testa nada, locurile șamd.

Prima partidă de anul acesta s-a consumat la începutul lunii aprilie, la Maconka, un lac pe care îl cunoaștem destul de bine și unde am avut rezultate bune în competiții în anii precedenți. Chiar dacă aveam puțin timp la dispoziție – am sosit vineri după-masa  târziu si am plecat duminică la amiază- abia așteptam să ne dezmorțim oasele , după lunga perioadă de inactivitate J. Ne era dor de puțină febră musculară de la cobră, de la pescuitul la distanță și nădirea aferentă. Iar, pe lângă acestea, eram foarte curioși cum va “produce” noul boilies, aflat in teste. Încercăm să profităm de fiecare moment petrecut pe apă pentru a testa nada noastră, The One, atât în concursuri cât și “la liber”.

Am ales să pescuim pe mijlocul digului, unul lângă altul, pe locuri relativ apropiate ca valoare. Maconka este un lac foarte căutat de către pescari din Ungaria și nu numai, astfel că, și de această dată, a fost foarte aglomerat. Digul era plin de corturi, iar priveliștea semăna cu cea din timpul desfășurării unei Cupe Europene.

Suntem pescari de competiție și încercăm să facem și din partidele la liber mini concursuri, să fie puțină adrenalină, adrenalină atât de iubită și de binecunoscută pescarilor de competiție, care, în multe cazuri, crează dependență J. Astfel, dorind să facem lucrurile puțin mai interesante, iar testarea noului boilies să fie mai concludentă, ne-am hotărât să tragem la sorți locurile, și nu doar locurile, ci și nada aferentă fiecărui loc în parte ;). Urma să pescuim cu plumb gol, după regulile FIPS-CIPS. Am scris cele trei bilețele cu numărul locului, numerotate de la stânga la dreapta, și nada cu care urma să se pescuiască pe locul respectiv.

In urma tragerii la sorți, Robi a pescuit pe standul 1 cu Black One, eu în mijloc, cu Red One, iar Istvan în dreapta, cu boiliesurile aflate în faza de testare, denumite generic- The Gold One

Chiar după primele lansări, am și avut parte de puțină acțiune… și ce acțiune!!!!

La recuperarea primei lansete…

După un drill de o oră jumate… somn de 26 kg, agățat accidental în coadă

Am avut parte de un drill lung și palpitant cu firul principal de 0,20 mm.
După acest drill, partida a decurs mai bine decât ne așteptam… Fiecare am prins exemplare frumoase și sănătoase. Eu personal am fost foarte mulțumit că prindeam foarte bine, și mai ales crap intre 5 și 10kg, o categorie de greutate care a lipsit în concursurile din ultimii ani, și cu care poți aduna rapid kilogramele în clasament. Se pare că populările făcute în ultima vreme și-au spus cuvântul 😉

Cei mai multi au fost intre 5-10 Kg

Crapi sănătoși

Și frumoși…păcăliți de The One

Plumb gol, snowman și săculeț… combinația preferată a partidei

Fiecare am abordat partida, voit, in mod diferit: Robi a pescuit cu solubile Black One, a nădit cu boiliesuri și cu bulgări; eu am pescuit cu solubile Red One, am nădit cu boiliesuri si cu un mix de semințe+pelete, fără prafuri; iar Istvan a pescuit și nădit exclusiv cu boiliesuri Gold One fierte.

Puțină nadă

Am prins și exemplare mai corpolente, de peste 10 kg, câțiva între 11-14 kg, cel mai mare crap al partidei  aparținând lui Robi și boiliesurilor The Black One

17 kg… la The Black One

In concluzie, am avut parte de o partidă reușită. Cei mai mulți pești au fost dați de către Red One, cel mai mare de Black,  iar boiliesul aflat în teste a prins bine, având în vedere că Istvan a folosit doar boiliesuri fierte și a nădit doar cu bastonul. O “luptă” inegală cu puterea de atracție a solubilelor. S-a confirmat, a nu știu câta oară, că solubilele sunt superioare bilelor fierte în partide scurte, și, desigur, mult mai rapide. Data viitoare intră pe scenă și Gold One solubile, și sunt convins că altul va fi rezultatul final… 😉

Cele 40 de ore au trecut repede… scurta, dar eficienta noastră ieșire a luat sfârșit.

Următoarea partidă va fi direct în concurs.

Fir Întins!!!!