Best of Harsany lake – 27.88 Kg!

Era o zi de luni. Mai aveam 2 săptămâni de concediu la mijloc de septembrie şi încă nu eram decis unde să ies la una dintre ultimele partide de pescuit la crap din acest an, deşi, la drept vorbind, sezonul pentru crapii capitali este abia la început. Aşa că, ascultând de sfatul bunului meu prieten şi coleg Peter Micula, bine cunoscut pescarilor de crapi din ţară şi nu numai, în cele din urmă, m-am decis să îmi încerc norocul pe lacul de la Harsany, unde populaţia de crapi capitali este poate unică în Europa. Eram decis să încerc o partidă de pescuit pe acest lac fie şi doar pentru o zi, cu toate că distanţa de la Satu Mare la Harsany nu este una tocmai mică, având de parcurs peste 200 de km.

Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe proprietarul lacului încercând  să găsesc un loc liber pe care să îl pot rezerva pentru o partidă de pescuit, chiar dacă speranţele mele erau cam mici, dat fiind că alţi pescari din Satu Mare care frecventează acest lac, cu un peisaj pitoresc unic, îşi fac rezervările cu câteva luni înainte, lacul fiind unul foarte căutat de pescarii de crapi dornici de momente de neuitat cu driluri unice şi crapi minunaţi.

La celălalt capăt al firului pe un ton deosebit de amabil mi-a răspuns proprietarul lacului, care, după ce i-am relatat dorinţa mea de a pescui pe acest lac, în perioada 16-19 septembrie 2013, mi-a precizat că tocmai a fost anunţat că nu se va mai derula un concurs care era programat între 15 şi 20 septembrie, sens în care mai avea libere căteva standuri, respectiv locurile 1, 2, 5 şi 6. Mi-a fost greu să aleg locul cel mai potrivit, lacul fiindu-mi total necunoscut, însă după ce mi s-a precizat că standurile 1 şi 2 sunt amplasate pe apă de adâncime mică, iar 5 şi 6 beneficiază de apă mai adâncă, m-am decis asupra standului cu nr. 5, situat la un colţ de lac pe unul din digurile acestuia. O alegere care, după ce am văzut lacul, nu mi s-a părut tocmai inspirată.

Poate că a fost planificat să se întâmple aşa,  poate de vină a fost hazardul, cert este însă că nimic nu mă putea pregăti pentru ceea ce aveam să trăiesc în continuare, de la agonie la extaz!

Primul pas era realizat, urma doar să îmi găsesc un partener cu care să ies la partida de pescuit ce urma să aibă loc peste o săptămână. Aşa că am luat legătura cu mai mulţi pescari de crap din Satu Mare şi din Cluj Napoca cu care am mai realizat partide de pescuit reuşite, însă ba nu aveau timp, ba urmau să participe la alte partide de pescuit ori concursuri, cert este că în cele din urmă am reuşit să-l conving pe naşul meu Zoli, împătimit pescar de crap la tehnica feeder.

Pasul următor era să îmi pregătesc momeala de nădire, boilesurile şi toate cele necesare derulării unei partide reuşite de pescuit la crap. Aici i-am cerut din nou sfatul lui Peter, care, dat fiind că toamna îşi intrase pe deplin în drepturi, vremea urmând să se răcească, fiind aşteptate ploi semnificative, mi-a recomandat să mă axez pe arome dulci. Având la dispoziţie un buget limitat m-am orientat în special către boilesurile „THE RED ONE ” fiindu-mi bine cunoscute ca bile deosebit de prinzătoare la un preţ accesibil. M-am dotat cu doar 4 kg de bile, restul momelii formată din peleţi, seminţe, în special alună tigrată, porumb şi cânepă pregătindu-mi-le cu doar câteva zile înainte de pornire într-o nouă aventură de pescuit.

Şi într-un final sosise şi marea zi. După participarea la festivitatea de deschidere a noului an şcolar a fiicei mele, am pornit împreună cu Zoli spre Harsanyi, iar după aproximativ 2 ore de drum, în marea majoritate pe autostradă, accesul spre lac fiind din acest punct de vedere, unul foarte accesibil, am ajuns la destinaţie. Încă de la prima vedere lacul era unul desosebit, fiind situat între dealuri, împădurit pe o parte, cu locuri spaţioase de campare, iar peştii se arătau deosebit de activi, vizualizând exemplare de dimesiuni impresionante în timpul jocului acestora, afişat prin numeroase salturi la suprafaţa apei.

După descărcarea bagajelor, am trecut imediat la alegerea şi marcarea locului, în care urma să ne încercăm norocul, iar apoi am trecut la instalarea echipamentului.

Lacul are un regulament strict, lucru ce permite dezvoltarea corespunzătoare a crapilor concomitent cu protejarea condiţiilor de trai al acestora. Astfel, este permisă momirea cu barca de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, doar cu seminţe, pelete şi boilesuri, maxim 5 kg pe un stand, fiind interzise sub orice formă utilizarea grundbeiturilor şi a altor momeli făinoase, ori peleţi hrană de câini.  Nădirea din barcă se face în prezenţa barcagiului desemnat de administraţia lacului pentru ajutorul pescarilor, în realizarea acestui demers. La prânz se poate utiliza spombul timp de o jumătate de oră pentru acelaşi fel de momeli, nădirea cu cobra fiind permisă în permanenţă.

Primul peşte a fost pus pe saltea după lăsarea întunericului, un ten frumos de aproximativ 13 kg, urmat de un crap comun în jur de 9 kg. A urmat apoi o lungă perioadă de linişte pe timpul nopţii.

Amur 13 Kg – un adevarat luptator !

A doua zi, activitate redusă, cu crapi de dimensiuni relativ reduse între 5 şi 12 kg, nu foarte mulţi.

Oglinda de Harsany – 12 Kg

Pe după amiază am început să îmi fac griji, urmând să tatonez terenul şi pe la vecinii de standuri, unde am observat activitate constantă, finalizată cu driluri spectaculoase. Discutând cu vecinul de pe standul 4, am aflat că o mare parte a echipelor ungureşti înscrise în concursul ce trebuia să se deruleze în această perioadă, au decis să îşi consume cantitatea impresionantă de boilesuri şi seminţe pregătite, într-o partidă de pescuit liber, derulată însă în regim de concurs. Mi-a relatat că echipa sa era pregătită cu aproximativ 70 de kg de boilesuri din care în jur de 30 au fost împrăştiate în apă în primele 2-3 zile de pescuit. Astfel, am constatat că nu mai puţin de 5 echipe erau amplasate în imediata mea apropiere, urmând să sosească şi a şasea  a doua zi pe standul cu nr. 6, aşteptându-mă la capitularea noastră deplină, urmând să fim închişi în totalitate din toate părţile, cantităţile uriaşe de boilesuri împrăştiate în apă, blocând accesul crapilor către zona marcată de baliza noastră, în jurul căreia momeam eu şi partenerul meu constant şi modest. Toate echipele de concurs pescuiau cu boilesuri pe bază de peşte şi ficat, la care înregistrau trăsături constante, însă nu foarte violente, peştii hrănindu-se destul de slab.

Cu toate acestea nu ne-am dat bătuţi şi am încercat să abordăm strategii diverse cu numeroase tipuri de boilesuri de cârlig, atât pe bază de peşte, ficat dar şi căpşună cu peşte, belachan, vanilie, ananas etc. Au început să apară trăsaturi anemice şi aritmice, cu numeroase rateuri. Am schimbat succesiv monturile şi tipurile de cârlige, am lungit şi scurtat înaintaşii, am pescuit cu momeli echilibrate, critic echilibrate, pop-upuri, snowman-uri şi alte cele, însă rezulatul a fost acelaşi. În jurul meu se puneau pe saltea numeroase exemplare de crapi capitali de 18, 19, 21, 23, 24  şi chiar 26 de kg însă noi eram ocoliţi de aceşti peşti, reuşind în continuare să capturăm doar crapi de dimensiuni relativ reduse pentru acest lac. Pe întreg parcursul celei de-a doua zile de pescuit ne-am consumat în încercarea de a atrage crapii capitali spre zona noastră de nădire, însă nu cu rezultatele aşteptate. La fel a trecut şi cea de-a doua noapte, reuşind să ne odihnim, fiind deranjaţi doar de câţiva picuri de ploaie. A treia zi şi noapte aceeaşi activitate, fără să reuşim capturarea vreunui crap de peste 20 de kg, după cum mi-am dorit încă de la începutul acestei partide.

A urmat cea de-a patra şi ultima zi de pescuit, eram dezarmaţi cu moralul la pământ. Aşteptam să sosească cu barca proprietarului lacului, care în cursul acelei zile era de serviciu la momirea de dimineaţă. Brusc am luat o decizie, vizând schimbarea tacticii de nădire. Am pregătit în găleata 5 kg de nadă formată din alune tigrate înmuiate în atractanţi pe bază de căpşună, porumb fiert cu aromă de căpşună şi seminţe de cânepă, renunţând cu totul la spărturile de boilesuri şi peletele cu aromă halibut. Le-am împrăştiat concentrat în apă, pe o rază de 1 metru,  în jurul balizei situate la aproximativ 100 de metri de mal pe diagonală, între balizele celor de pe standul 4 şi 6. Pescarii de pe cele două standuri pescuiau la distanţe de aproximativ 140 de metri de mal.

Mi-am amplasat cele 3 lansete lansete direct pe patul de madă, utilizând doar boilesuri solubile „THE RED ONE ” cu aromă de căpşună şi peste, lansând căteva boilisuri cu cobra pe fiecare dintre lansete. Pe două lansete am utilizat monturi elicopter, cu forfac scurt de 10 cm, folosind pe una dintre ele două bile de 20 de mm, pe a doua un boiles de 16 mm tăiat în jumătate cu un pop-up de 16 mm,  iar pe cea de-a treia lansetă o montură in-line cu plumb de pastă, având  2 bile de 16 mm. Partenerul meu Zoli a pescuit la feeder cu acelaşi tip de boilesuri mici de 14-16 mm solubile.

Boilesurile The red One – utilizate în timpul partidei de pescuit

La două ore după nădirea de dimineaţă am observat, pentru prima dată în cursul acelei partide de pescuit, o activitate puternică în jurul balizei noastre, care a început să se mişte sub loviturile peştilor din jurul ei. Crapii erau în sfârşit şi pe patul nostru de nadă!!! Temperatura se răcise succesiv în ulimele două zile, peştii retrăgându-se către apa mai adâncă, în zona în care pescuiam apa având o adâncime de aproximativ 3.5 metri.

Primul peşte a venit la una din lansetele lui Zoli, un crap comun de aproximativ 5 kg. A urmat apoi o trăsătură violentă la o a doua lansetă a partenerului meu, unde după un dril de 15 minute, acesta a reuşit să pună pe saltea un crap de aproximativ 15 kg.

15 Kg la feeder – ! o captura record pt. acest gen de pescuit ! Felicitari Zoli !

În timpul pregătirilor pentru fotografierea crapului lui Zoli, a urmat o trăsătură lentă dar constantă la una dintre lansetele mele soldată cu un rateu. Eram în culmea disperării. Dar nu am avut mult timp să stau pe gânduri, fiindcă imediat am auzit senzorul lansetei pe care pusesem cele două bile de 20 de mm. Swingerul se ridica încet parcă milimetric, iar aproape instantaneu a început să se deruleze lent firul de pe tamburul mulinetei. Am ezitat gândindu-mă doar la rateul de dinainte, când am agăţat în gol. În cele din urmă, am pus mâna pe lansetă şi cu o mişcare hotărâtă am răsucit instant drag-ul mulinetei înţepând ferm. Lanseta s-a încovoiat brusc şi puternic. Peştele greu a luat-o lent spre dreapta agăţând montura lansetei de lângă. A urmat un dril de aproximativ 10 minute, derulat în special în larg. M-a trecut un fior când în încercarea de a ridica peştele din apă pentru a lua aer înainte de a fi tras în minciog, am văzut distanţa dintre capătul leadcore-ului şi cea a cozii care unduia apa sub ea. Eram sigur nu mai agăţasem niciodată un peşte de o asemenea dimensiune! Încet şi-a arătat capul, a luat aer şi da, da, da……, în cele din urmă era în minciog. Avea o dimensiune colosală. Am început să-l strig pe Misi, unul dintre pescarii de pe standul 4, cu care m-am împrietenit între timp. Am scos peştele din apă abia când a sosit şi acesta. Am rămas de-a dreptul încovoiat când am ridicat minciogul cu peştele din apă.

L-am pus pe salteaua de primire, lângă crapul de 15 kg a lui Zoli. Era aproape dublu. Văzând dimensiunile imensului crap, Misi care înainte cu o zi avusese un dril dublu cu un crap comun de 21.5 kg şi cu un altul de 26 de kg, a precizat că acest crap reprezintă sigur captura lacului, cea mai mare captură de până atunci având 27.4 kg. L-a sunat pe proprietarul lacului, anunţându-l că este posibil să fi fost capturat cel mai mare crap prins până atunci pe lac. A venit în câteva minute însoţit de un coleg de-al său, având asupra sa cântarul oficial. La cântărire, da, era captura lacului, o oglidă de 27.88 kg. Eram în culmea fericirii. Am reuşit să îmi dobor recordul personal şi să fiu oficializat cu captura lacului Harsany.

Best of Harsany  27.88 Kg

Montura vinovată de capturarea acestui peşte

Tot efortul, investiţia, perseverenţa, dăruirea cu care am pescuit până la acel moment fuseseră pe deplin răsplătite. Partidele de pescuit alături de prietenul meu Peter, când discutam strategii de nădire şi de pescuit, care se soldau de regulă, pentru el, cu capturarea unor crapi capitali, au început să capete sens. Nimic nu a fost degeaba!!!

Aşa că dragi prieteni pescari răbdare, dăruire, atenţie la tot ceea ce este în jur pe lac şi sigur rezultatele vor apărea. Vă doresc tuturor senzaţia de satisfacţie pe care am trăit-o când am eliberat acest peşte impresionant, mai ales după ce am observat că acesta nu mai fusese înţepat.

Am trecut într-adevăr pe parcursul acestei partide de pescuit de la agonie la extaz!!!

Să aveţi cu toţii fir întins!

Lucian Kardos