Ca la 18 ani

Recunosc, scriu acest articol manat atat de invidie, ca nu mai pot ajunge vreodata la aceasta varsta, dar si in incercarea de a raspunde unor intrebari pe care si le poate pune orice tanar pescar ce si-a  propus sa se alature acelei mici si „inimoase” familii ce poarta numele „pescuit competitional la crap”.

Indiferent de felul in care intra in contact cu lumea competitionala, indiferent de „tabara” pe care o urmareste nu gaseste altceva decat scandal sau minciuni spuse cu nonsalanta. Nu am sa ma refer la micile structuri, la cluburi sau asociatii ale acestora, pentru ca ar trebui sa umplu multe pagini ci am sa fac trimitere la cele doua mari entitati, AGVPS si FRPS, structuri catre care tanarul nostru pescar ar trebui sa-si indrepte pasii.

In numarul 7 (din luna iulie) al revistei „Vanatorul si pescarul”, Domnul Neculai Selaru, numarul 1 al AGVPS-ului, ne spune cum structura pe care Domnia Sa o conduce a cheltuit anual sume importante pentru a se realiza o buna desfasurare a competitiilor pe care le patroneaza si ca a sustinut financiar loturile ce au participat la competitiile externe. Nu stiu cum a fost la alte discipline, dar daca vorbim despre pescuitul la crap, in perioada 2004 – 2010, din informatiile pe care le detin de la Andrei Vladeanu, Presedinte APCR, cel care se ocupa la vremea respectiva de organizarea calificarilor, sprijinul financiar a constat in achitarea taxei de inscriere la CM in perioada 2004-2006 (1200 euro) si plata cazarii in 2006. Ba mai mult, in 2008, in Africa de Sud, am fost nevoiti sa platim noi taxa anuala pe care AGVPS-ul trebuia sa o achite la FIPS-CIPS pentru ca altfel nu puteam sa intram in concurs. Mai catre finalul articolului se spune: ”…conducerea AGVPS are pretentia organizarii si desfasurarii competitiilor sportive cu respectarea intocmai a regulamentului stabilit de competitori, in egala masura de toti concurentii si organizatorii, fara urmarirea unor avantaje materiale ascunse si fara incercari de fraudare a rezultatului competitiilor.” Daca la partea cu avantajele materiale nu pot decat sa-i dau dreptate, la partea cu regulamentul nu pot decat sa rad atunci cand imi aduc aminte de grozaviile pe care le-au facut reprezentantii dansului anul trecut, atunci cand ei au fost primii care au incalcat regulamentul. Si ca sa merg mai departe, o sa amintesc ca atunci cand schimba regulamentele de la an la an (sub „presiunea” pescarilor) nu fac altceva decat sa dea dovada de slabiciune si de inconstanta. Iar in incheiere vine si lovitura de ciocan:”Mai credem ca, intr-un stat democratic si drept precum Romania, fiecare cetatean trebuie lasat sa opteze liber in ceea ce-l priveste, in limitele legii, statutelor si reglementarilor subsidiare, iar in cazul dezbatut, fiecare pescar de competitie trebuie lasat sa-si aleaga singur sistemul competitional in care opteaza sa concureze. Optiunea libera a acestora, pe care o respectam, nu inseamna insa blamarea de catre dizidenti a AGVPS si incercarea de manipulare, pe cai murdare, a reprezentantilor statului impotriva acestei organizatii nationale si a conducerii acesteia. Amestecul statului intr-o astfel de disputa, artificial creata de persoane dizidente, influente si interesate, nu este nici legal si nici moral.” Uluitor! Mi-am permis sa ingros ultima afirmatie cand am aflat ca statul nu are dreptul de a se amesteca. Poate ca in opinia dansilor aceste probleme se pot rezolva la piata, intr-o intrunire cu cumparatorii, ca poate mai schimbam ceva in regulamentul pe care tot noi l-am aprobat. Banuiesc ca v-ati dat seama cine sunt personajele la care face articolul Domnului Selaru referire, dar profit de ocazie ca sa fac trecerea la  cealalta parte implicata, la FRPS.

Ei bine, „dupa lupte seculare care au durat 6-7 ani” :), Domnul Popescu Stefan si Federatia de la Alba au intrat in legalitate. Cel putin asa credem dupa ce am vazut CIS-ul acesteia. Ca nu inteleg (sau poate ca inteleg, dar vorbim de jucatori mult prea importanti pe scena politica din Romania ce nu trebuiesc suparati) de ce  nu se da un raspuns Presedintelui CIPS, cel care a adresat o scrisoare Ministerului Sportului in care intreba cine este indreptatit sa reprezinte Romania, este cu totul alta discutie.

Cert este ca, strict in ultimele 2 luni, si la Federatie avem parte de acelasi tratament. Uite „adevaratul Campionat National”, se desfasoara in prima parte a lunii August. Fa-ti bagajele, nu mai spun ca incepea luni, iar eu pana dumninica eram implicat intr-un alt concurs, si cu 3-4 zile inainte de inceperea concursului primesc un telefon si sunt anuntat ca nu se mai tine. Am dezbatut problema la vremea respectiva asa ca nu o sa ma repet. Ce deranjaza este ca atunci s-a spus ca se amana cu o luna si au trecut aproape doua si nu se stie nimic. Cel putin nu oficial. Comisia de Competitii a Federatiei, cea care era raspunzatoare este fie prea lenta, fie prea nepasatoare sau pur si simplu incompetenta (exemplu cel mai bun este faptul ca a admis sa se desfasoare calificari de 96 de ore cu echipe de 3 pescari atunci cand ei incearca sa adere la FIPS). Cert este ca, eu cel putin asa am vazut, cu toate ca are painea si cutitul de ceva vreme, Federatia nu a confirmat pana acum. Stiu ca o sa apara Presedintele acesteia si o sa spuna ca nu erau indeplinite „cele 26 de cerinte si 42 de articole statutare” necesare unui concurs, dar o sa-i reamintesc ca , asa cum dansul spune, Popescu nu este singur si nu ia decizii fara aprobare din partea consiliului, ca  in spate are o echipa care rezolva aceste probleme. Oare?

Nu mai am 18 ani, chiar daca mi-as dori si sunt sigur ca sunt influentat de ce am vazut in ultimii ani petrecuti in aceasta lume si sunt momente in care imi vine sa rup lansetele, dar mi-as dori sa apuc ziua in care in pescuit sa existe reguli si acestea sa fie respectate. Tocmai de aceea, pentru ca inca mai sper si cred ca aceasta este calea ce trebuie urmata, a legilor, m-am inscris la cursul de antrenori. Cred in Federatie, dar nu pot sa cred in Stefan Popescu si in echipa sa.