Bolsena – pestii din apa de cristal

Sambata s-a incheiat o noua editie a World Carp Classic, asa ca daca atunci ar fi inceput concursul inca ne-am afla in plina actiune. M-am hotarat sa scriu aceste randuri in aceste momente in care amintirile legate de concurs sunt inca proaspete.

Dupa ce anul trecut nu am reusit sa aduc la mal nici macar un crap, mai bine spus nu am avut un „bip”, anul acesta am inceput bine concursul. Si aici ma refer la tragerea la sorti cand am scos din “joben” un loc ce se afla pe o zona pe care anul trecut s-a prins peste ci nu in nordul lacului acolo unde atat anul trecut cat si anul acesta au fost sectoare intregi care au terminat cu zero. Am ajuns deci bucurosi pe stand si plini de incredere, sentimente ce s-au amplificat atunci cand dupa prima cautare a locurilor de pescuit am constatat ca in fata noastra existau si locuri “curate”, lipsite de vegetatie, pe care asa cum aflasem de la cei care prinsesera anul trecut sunt sanse sa faci cunostinta cu crapii de Bolsena.

Starea de spirit avea sa se modifice dupa primele 24 de ore, mai ales cand am observat ca echipe ce se aflau in vecinatatea noastra reusisera sa puncteze. Am replantat monturile si am inceput sa ne gandim la posibilele greseli pe care le facem. Si am luat-o pas cu pas. Locurile pe care plantasem monturile pareau OK, era vorba despre o limba de nisip care se intindea pe o latime de 30 de metri si avea o latime de aproximativ 15 metri, zona pe care din loc in loc cresteau mici palcuri de iarba. Ce ne punea pe ganduri era faptul ca acest loc se afla la o adancime de 9-10 metri. Ne-am gandit la monturi, dar nici aici nu am gasit “cheia succesului”. Foloseam fie monturi ce se asezau pe substrat la care momeala era o singura bila de 18 sau 20 de mm sau un mic snowman dar si monturi saltate, cu un singur pop-up, asa cum pescuiau majoritatea celor care prinsesera si cum pescuisera echipele romanesti anul trecut. Asa ca am hotarat sa asteptam in continuare. Iar asteptarea a meritat.

Dupa 34 de ore scurse de la inceputul concursului si 13 de la replantare am auzit pentru prima oara sunetul avertizorului. A urmat o jumatate de ora de vis, in care fiecare moment, de la imbracatul vestei de salvare si pana la pozele facute in miezul noptii, am simtit ca traiesc un sentiment magnific. Am mai vazut pesti veniti din adancuri sub un luciu de apa cristalina la Ecsed, dar parca  aici, in acest ocean cu apa dulce, senzatia este mult amplificata. Mai ales daca te gandesti ca la capatul monturii (una simpla cu o bila de 20 de mm) se afla un superb exemplar ce a cantarit 21 de kg.

Am plecat de la Bolsena dupa un concurs in care am reusit sa prindem 4 crapi, dupa ce am petrecut multe ore ocupati cu discutii in care am incercat sa intelegem aceasta apa, si constat cu bucurie ca pescuitul este si o sa ramana un sport minunat, o pasiune care iti pune de fiecare data abilitatiile la incercare deoarece aici nu poti emite reguli. Ce ramane la sfarsit este bucuria pe care o simti atunci cand esti la pescuit.