Boiliesuri peste iarna (1)

La sfarsit de an, multor pescari de crap le raman fie ingrediente de boilies (fainuri de peste si de cereale, arome, extracte naturale, lichide nutritive, uleiuri, indulcitori), fie mixuri gata facute sau boiliesuri rulate pe care nu au mai apucat sa le foloseasca si pe care vor sa le pastreze pentru sezonul care urmeaza. Tot acum producatorii de nada fac reduceri care atrag publicul. Poti ajunge sa acumulezi peste iarna un intreg stoc de nade, in special boiliesuri. Cum trebuie pastrate? Pot fi imbunatatite? Merita cumparate la pret redus? Care e termenul de garantie?

Dintre boiliesuri, cele mai usor de pastrat sunt cele care contin conservant. Le gasim in rafturile magazinelor, ambalate in pungi si galeti de plastic. Sunt numite de obicei boiliesuri ready-made, dar un termen mai corect este cel de shelf-life, boiliesuri cu „viata de raft”. Nu au nevoie decat sa fie tinute la o temperatura relativ constanta, ca sa nu transpire. Altfel, fac condens si se pot deprecia. Pastrate corect, insa, raman intacte cu anii. Unele ajung sa se intareasca, dar asta nu le afecteaza prea mult si se rezolva printr-o hidratare cu un lichid nutritiv.

Boiliesurile shelf-life nu trebuie tinute la congelator si nici uscate. Nu numai ca nu le-ar ajuta, dar le-ar face rau. La decongelare, s-ar inmuia (sunt oricum destul de moi), iar daca stau la uscat, se crapa. Nu se usuca la fel ca boiliesurile facute in casa, sunt rulate complet diferit. E suficient sa fie tinute in pungile lor sigilate si vor ramane asa cum erau cand au iesit din fabrica.

Exista si o categorie restransa de boiliesuri shelf-life care au conservant temporar. Efectul lui dureaza cateva saptamani, dupa care conservantul dispare si boiliesurile redevin perisabile. Din acel moment, trebuie pastrate ca orice boiliesuri proaspete.

Boiliesurile fierte care nu au conservant, fie rulate acasa, fie cumparate ca atare de la producator, se pastreaza congelate, deshidratate sau ingropate in sare sau zahar. Congelarea e cea mai scumpa solutie, dar are avantajul ca, odata ce s-au dezghetat, boiliesurile redevin proaspete. E ca si cum le-ai fi rulat chiar atunci. Timpul optim de congelare merge, in principiu, pana la un an. Se pot pastra si mai mult, dar e posibil sa apara modificari de textura sau de culoare. Cele care nu contin decat ingrediente vegetale rezista in timp mai bine decat cele pe baza de fainuri de carne si peste.

Uscarea boiliesurilor nu costa nimic – doar deranj – si asigura o pastrare comoda pe termen lung. Boiliesurile uscate sunt in privinta asta cele mai avantajoase pentru pescar, fiind si cele mai selective la peste mare. Au insa nevoie de mai multa atentie. Pana se usuca, trebuie intoarse zinic, ca sa nu faca mucegai in zonele de contact dintre bile. Emana si un miros puternic, care se imprima in lucruri. Daca se intampla sa contina arome de crab, sepie, belachan, acid n-butyric sau alte infioratoare delicatese crapiste, mirosul e catastrofal. Dupa ce s-au uscat, rezista cu anii, ca niste fosile. Se pastreaza in saci speciali, expuse la aer in locuri fara umiditate, dar se pot tine si in galeti de plastic, cu capac, inchise ermetic. Ca sa eviti condensul, e bine sa torni in galeata, acoperind boiliesurile, doua, trei kilograme de pastura sau de pelete fara ulei, care vor absorbi umezeala. Nu e nicio diferenta intre pelete si pastura, bilele se pastreaza la fel, dar peletele nu atrag insecte. Pastura se invecheste si devine gazda pentru tot felul de larve, in timp ce peletele raman neschimbate.

Mai putin cunoscuta e pastrarea boiliesurilor proaspete in sare sau zahar. Metoda e valabila si la bile solubile, unde e important ca bila sa nu se usuce, altfel isi va pierde din solubilitate si, implicit, din atractie. Procedura e simpla: dupa ce au fost lasate la uscat cateva zile, boiliesurile sunt ingropate in sare sau zahar. Sarea grunjoasa le conserva intacte, sarea fina se impregneaza in coaja lor si le albeste, ceea ce nu e rau, sarea functionand aici si ca atractant suplimentar, in timp ce zaharul se poate incleia in jurul boiliesurilor, facandu-le lipicioase.

O alternativa la pastrarea in zahar sau sare este ingroparea boiliesurilor in pelete. In acest caz, boiliesurile se fac ca piatra. Nu e o solutie daca vrei sa ramana proaspete, dar e practic pentru cei care vor bile deshidratate, insa nu au un spatiu de uscare la dispozitie, avand si avantajul ca mirosul boiliesurilor e anulat.

O alta metoda de pastrare a boiliesurilor fierte este hidratarea cu un lichid nutritiv, popular numita si dipuire. Dintre toate solutiile de conservare, dipuirea costa cel mai mult si n-ar merita atentie daca singurul scop ar fi sa pastram boiliesurile in conditii bune. Uscarea si congelarea sunt mai convenabile. Dipuirea face, insa, ca lichidele sa patrunda in boiliesuri si sa le faca mai bune, in special ca boiliesuri de carlig. Nefiind incuiate prin fierbere in interiorul boiliesului, aceste lichide sunt primele care ies din el la contactul cu apa si transmit semnalul de hrana care atrage pestele. E o atractie de buna calitate si fara risc de supradozare, compensand faptul ca, prin fierbere si eventual deshidratare, boiliesurile pierd din aroma si lichidele nutritive pe care le-au inglobat. Prin dipuire, li se ofera o portie de lichide care valoreaza mai mult decat au pierdut.

Toate boiliesurile fierte pot fi dipuite pe termen lung, inclusiv boiliesurile shelf-life. La boiliesurile proaspete merg bine lichidele vascoase, care le vor pastra moi. La cele deshidratate, sunt bune lichidele subtiri, care intra in profunzime. Lista produselor pentru hidratare e vasta, iar combinatiile sunt fara numar. Lichidele au poate cel mai vizibil efect asupra boiliesurilor uscate, care le absorb ca un burete. Pe masura ce lichidul patrunde in ele, se formeaza la suprafata o crusta solubila. In timp, bila se „caramelizeaza” si lichidul poate ajunge pana in mijlocul ei. E un proces foarte lent, de asta iarna e un moment bun pentru pregatirea acestor „specialitati”. Un boilies care a stat la dipuit doua, trei luni va fi o delicatesa.

Vorbim in articolul urmator despre pastrarea ingredientelor si a mixurilor de boilies peste iarna, ca si despre problema termenului de garantie.