Combinatii de mixuri

Din capul locului, ma grabesc sa spun ca articolul de fata nu e despre cum sa combini mixuri de boilies. Din contra! E o invitatie de a NU le combina.

Mai mult decat alte nade, boiliesurile incurajeaza combinatiile de ingrediente. Combinatii de fainuri de peste, birdfood-uri, proteine lactice, extracte naturale, condimente, arome, acizi, uleiuri, vitamine si altele. Lucrul acesta a devenit posibil datorita volumului tot mai mare de informatii pus la dispozitia publicului in ultimele decenii. De la secretomanie s-a ajuns la un exces de retete. A contribuit si transparenta comerciala aparuta la sfarsitul anilor 80, pe masura ce unii producatorii au inceput sa publice lista produselor pe care le folosesc, dand detalii despre varietatea lucrurilor pe care le poti include intr-un mix de boilies. Realist vorbind, transparenta e o forma de reclama, dar cel putin are o valoare educativa. E drept ca sunt si firme care nu spun aproape nimic despre compozitia mixurilor lor, fara ca asta sa le afecteze vanzarile, dupa cum exista si o categorie de mixuri asupra carora toate firmele pastreaza cel mai mare secret. Ati vazut vreodata o reteta de mix de pop-up?

Dar asta e alta discutie. Fapt este ca, pe langa obisnuitele combinatii de ingrediente dintr-un mix, avem de-a face in Romania si cu o obsesie a combinarii mixurilor. Ideea de a amesteca doua mixuri a fost popularizata printr-o serie de retete care foloseau un fishmeal gras, cu un procent ridicat de fainuri de peste (Red Herring de la Solar) in tandem cu un birdfood de la aceeasi firma. In cazul acestui fishmeal, combinatia era inspirata. Red Herring simplu e un mix gras, uleios, fara granulatie, care se usuca greu. Daca il diluezi cu un birdfood, rezulta un mix mai potrivit cu asteptarile pescarilor nostri, interesati de seminte si de textura, si care „lucreaza” frumos, mai ales la boiliesuri solubile. Combinatia are sens, insa, numai daca tii neaparat sa lucrezi cu Red Herring. Zeci de alte fishmeal-uri contin doze de birdfood suficient de mari in reteta si nu au nevoie de niciun adaos.

Succesul acestor retete si faptul ca retetele s-au tot repetat, fiind publicate si in presa de cei care le promovau, au dat impresia ca formula cea mai buna pentru o reteta de succes ar fi sa amestece doua, trei mixuri. In loc sa se inteleaga ca Red Herring e un caz aparte, s-a inteles ca succesul vine din combinatii. Poate ca vine, dar nu la mixuri. Pescarii cred ca amestecul produce un mix mai complex si mai eficient decat mixurile luate separat. De asemenea, cred ca multe firme nu le dau retetele „adevarate”, le dau semi-retete, fiindca nu se explica de ce sunt atat de scurte, e clar ca trebuie sa mai fie ceva… Stiu oameni pentru care o combinatie de mixuri, cu cat e mai alambicata, cu atat e mai atragatoare, ca si cum li s-ar revela un secret. Unii au ajuns sa nu mai aiba incredere intr-un boilies rulat pe un singur mix. Orice mix li se recomanda, vor sa stie cu ce alt mix l-ar putea combina… ca sa il faca mai bun.

Ar fi bine ca lucrurile sa fie atat de simple, dar nu sunt. In general, daca mixurile sunt bune, e improbabil sa le faci si mai bune amestecandu-le cu alte mixuri. Fie ca nu le imbunatatesti cu nimic, obtii un mix la nivelul celor pe care le-ai combinat (dar cheltuiesti mai mult si iti asumi riscuri, ca la orice experiment), fie ca le strici prin diluarea unor componente esentiale. Red Herring e o exceptie si poate ca nici acolo nu avem de-a face cu o imbunatatire, ci doar cu o adaptare pentru boiliesuri solubile. E de notat ca producatorii evita sa recomande combinatii de mixuri, iar cand o fac, e doar pentru motive bine intemeiate. De exemplu, fishmeal-urile se combina cu birdfood-uri in sezonul rece, pentru a micsora cantitatea de fainuri de peste din boilies.

Obiectia mea de principiu fata de combinatiile de dragul combinatiei e ca toate ingredientele isi modifica doza. Pescarii vad ce adauga in mix, nu si ce scot, dar orice combinatie implica si pierderi. Un mix bun are proportii precis calculate pentru fiecare ingredient. Cand combini doua mixuri, totul se dilueaza. De exemplu, la combinatia dintre un fishmeal si un birdfood, mixul rezultat va ramane cu maxim 25% fainuri de peste (dar mai probabil cu 10-15%), restul fiind in primul rand birdfood-uri si fainuri de legatura. Cu ce e mai bun un asemenea mix fata de un fishmeal substantial si echilibrat, cu 40% fainuri de peste?

Multe mixuri folosesc ingrediente-cheie – cum sunt extractele naturale  sau condimentele – incluse in proportii optime. Ce se intampla cu aceste proportii? Uneori, ajung la mai putin de jumatate. Mai sunt optime? Mai au acelasi efect? Mai merita folosite? Iti trebuie luni bune de testare a unui mix ca sa gasesti cea mai eficienta formula, care va fi anulata instantaneu cand mixul e diluat cu alt mix.

In sfarsit, orice combinatie poate fi justificata, daca ai testat mixul de la care pleci si crezi ca il poti ajusta. Nu multi au insa atata rabdare. Frecvent, pescarii modifica un mix fara sa-l fi incercat mai intai in reteta recomandata de producator. Si asta o fac si incepatorii. Si o fac inclusiv cu cele mai renumite mixuri de la cele mai renumite firme, pe care cred ca le pot face mai bune. Si de aici se nasc atatea confuzii, din care oamenii dau vina pe nada.

Bineinteles ca mixul rezultat in urma combinatiilor prinde peste. Ar fi si greu sa nu prinda. Chiar daca amesteci o suta de mixuri, rezultatul e tot un mix, care are niste fainuri de peste, niste birdfood-uri, niste proteine lactice, niste extracte naturale si niste fainuri de legatura. Intrebarea e daca aduce vreun castig notabil fata de mixurile initiale.

Si ce s-ar intampla daca acest „super-mix” i-ar fi dat unui pescar cu apetit pentru combinatii? Evident, l-ar combina cu mixul 101. Ca sa-l faca mai bun.