Despre pop-up-uri (1)

Pop-up-urile sunt o momeala prezenta in bagajul celor mai multi pescari de crap. La unii, gasesti cateva cutii de stricta necesitate. La altii, gasesti vaste colectii. Ambalate ca niste dropsuri viu colorate si cu un parfum care, la unele sortimente, ajunge sa te drogheze, pop-up-urile au o enorma atractie asupra pescarilor, uneori mai mare decat asupra pestelui. In orice magazin specializat in pescuitul la crap, raftul cu pop-up-uri e printre cele mai vizitate.

In spatele diversitatii fantastice sta un detaliu interesant: pop-up-urile sunt printre cele mai misterioase nade in ceea ce priveste retetele. Desi informatia despre pescuitul la crap e abundenta, nu gasesti nicaieri retete de mix de pop-up. Nimeni nu publica asa ceva. Am vazut sute de retete pentru mixuri de boilies, dar niciuna pentru un mix de pop-up. Mixurile de pop-up sunt considerate un secret in industrie. Nici despre compozitia aromatica a pop-up-urilor pescarii nu stiu mare lucru, dincolo de aroma principala, care e folosita in scop de reclama – de pilda, pop-up cu aroma de ananas. Asta poate fi insa o informatie incompleta. Pop-up-urile de calitate au retete sofisticate, in care intra nu numai aroma de ananas care e trecuta pe ambalaj, ci si alti aditivi, care pot fi la fel de importanti ca aroma, dar raman in umbra.

Prin comparatie, la boiliesurile obisnuite exista o doza de transparenta, in sensul ca producatorul ne spune ca a folosit fainuri de peste, fainuri de legatura, birdfood-uri, proteine lactice, arome, indulcitori, uleiuri esentiale, stimulatori de apetit si cine stie ce altceva. E drept ca publicul nu poate verifica mai nimic din informatiile astea si ele sunt date tot cu scop de reclama, dar la pop-up-uri lipsesc cu desavarsire. Daca le-am avea, ar fi utile? Dupa parerea mea, da. Ne-ar ajuta sa intelegem mai bine ca diferenta intre un pop-up complex si unul simplu e la fel de mare ca diferenta intre un boilies nutritiv si echilibrat (sa zicem HNV) si unul rudimentar (sa zicem 50/50). Ca si la boilies, aroma nu e singurul element de atractie, chiar daca e principalul lucru – si de multe ori singurul – la care se raporteaza pescarii.

Mai simplu spus, daca ai doua pop-uri cu aroma de ananas, de la producatori diferiti, si constati ca prinzi mai bine cu unul, lucru care se intampla frecvent, explicatia nu sta neaparat in aroma, desi bineinteles ca aromele de ananas nu sunt toate la fel. Poate sta in restul ingredientelor, despre care nu stim nimic. La pop-up-ul ineficient, poate ca nici nu exista restul ingredientelor. Poate ca reteta consta doar in mix, ou si aroma (si conservant, daca e un pop-up shelf life). La celalalt, poate ca reteta e mai completa, de unde si faptul ca e mai eficient. Diferente subtile si greu descifrabile pentru public, care nu vede decat aroma de ananas trecuta pe eticheta.

Facand abstractie de toate astea, ce ar trebui sa stie un pescar nefamiliarizat cu pop-up-urile, ca sa le poata alege corect? Pentru inceput, ar fi bine sa tina cont de modul in care sunt facute, pentru ca le va intelege mai bine cand le foloseste. Structura lor e usor de descifrat, ca metoda de productie. Majoritatea pop-up-urilor sunt rulate pe mixuri speciale de pop-up, mixuri cu fainuri usoare, foarte flotante. Mixurile sunt fine, cu granulatie redusa, fara seminte. Prin unele mixuri apar si seminte de niger izolate, dar sunt de decor, pentru ca pestele nu mananca pop-up-ul, ca sa le aprecieze. O parte dintre aceste mixuri au culori deschise, alb-beige, ca sa poata include coloranti in faza de productie a pop-up-ului, daca ar fi cazul. Altele sunt deja colorate intens, in general cu pigmenti fluo. Uneori, pop-up-urile pe mix de pop-up sunt numite si „hi attract”, pop-up-uri de mare atractie, intelegand prin asta ca elementul lor cheie sunt atractantii. Mixul joaca aici doar rolul de suport pentru atractanti.

O categorie restransa de pop-up-uri e cea formulata pe mixuri de boilies. In acest caz nu se folosesc mixuri speciale, ci mix de boilies standard, caruia ii sunt adaugate elemente flotante, de obicei granule de pluta, si eventual un liant care sa lege mai bine pluta de fainurile din mix. Partea lichida a pop-up-ului e si ea aceeasi ca in boilies, eventual in proportie mai concentrata. Scopul acestei metode e sa produca un boilies flotant asemanator cu boiliesurile scufundatoare utilizate ca nada si ca momeala. Exista situatii in care aceste pop-up-uri prind mai bine decat pop-up-urile clasice, pe mix de pop-up. Mai au si avantajul ca isi pastreaza mai bine flotabilitatea pe termen lung si sunt si mai dure, deci mai putin vulnerabile in fata pestilor mici.

Inrudite cu ele sunt pop-up-urile din mix de boilies cu insert de pluta. Aici mixul nu e combinat cu granule de pluta, e rulat in jurul unei bile de pluta. Ca aspect, pop-up-ul e identic cu bila scufundatoare. Fara sa-l bagi in apa, nu il poti deosebi de boiliesurile obisnuite. Sunt pop-up-urile cu cea mai mare flotabilitate pe termen lung si pot fi preferate de cei care isi lasa montura in pozitie 24-48 de ore. Sunt insa si cele mai scumpe. Se adauga costul bilelor de pluta si, in plus, nu se pot rula pe masini si nici macar pe mese, trebuie rulate mai intai manual, ca sa invelesti bila de pluta intr-un strat de pasta de boilies. Pretul ridicat ii descurajeaza pe cei mai multi pescari sa le incerce.

Mai sunt si alte solutii de a produce pop-up-uri pe mix de boilies, cum ar fi coacerea lor intr-un cuptor cu microunde, ca alternativa la fierbere. Le vom discuta cu un alt prilej.

Oricare ar fi metoda de productie, nu e greu de gasit un pop-up decent. Majoritatea sunt formulate corect si toate sunt capabile sa prinda peste la un moment dat. De aceea nu e o surpriza sa vezi ca un pop-up care tie nu-ti spune nimic e, pentru altul, pop-up-ul preferat, in care are cea mai mare incredere. Diferenta trebuie facuta, insa, intre cele care prind la un moment dat si cele care prind constant si pe aproape orice balta. Despre asta vom vorbi in articolul urmator.