Gălbenea de apă dulce

Gălbeaza este provocată de un vierme lat ca o frunză de salcie, Fasciola hepatica, trăitor în ficatul ierbivorelor. Riscul de a contacta boala în Deltă e relativ mare, din cauza numeroaselor vaci semisălbatice de pe grinduri. În plus, ouăle viermelui sunt eliminate prin fecale în apă, unde eclozează şi infestează un melc acvatic (Lymnaea), răspândit la tot pasul pe malul gârlei. Din melc, paraziţii ies sub o formă uşor diferită pe malul apei, adică exact acolo unde îi place mai mult pescarului să se odihnească.

Chiar dacă la noi nu se consumă salate de creson sau măcriş-de-baltă, o mână murdară ştearsă grăbit pe iarba udă de pe mal poate aduce în organism chistele care conţin primordiul de vierme. Acidul din stomac eliberează larvele, care străbat peretele intestinului subţire, ajungând în peritoneu. Până la ficat nu mai e cale lungă şi în cele din urmă viermele poposeşte, maturat gata, în canalele prin care fierea se scurge către intestine. De aici ajung pe pajişte alte ouă şi povestea o ia de la capăt. O singură vacă sau o căprioară infestată poate elimina zilnic sute de mii de ouă!

Viermele îşi semnalează prezenţa după luni sau ani de zile de la infestare. Multă vreme nu avem nimic, poate cel mult o mâncărime discretă de piele, ca un fel de alergie rebelă care trece de la sine. Apoi începem să slăbim, devenim anemici. În timp canalele biliare se astupă şi, chiar de nu apare gălbeneala, ficatul suferă în tăcere, până ce devine cirotic.