Leptospiroza

Leptospiroza este o zoonoză, adică o boală pe care animalele o împart cu noi. Este provocată de bacterii lungi şi subţiri, încovrigate ca un tirbuşon. Microorganismele respective sunt în general saprofite, adică se hrănesc cu resturi organice în descompunere, dar la mamifere unele subtipuri devin patogene. Afectează porci, vite, câini sau rozătoare, prin dejecţiile cărora ajung în apă şi de aici la noi.

Leptospirele sunt puţin rezistente, cresc greu şi nu rezistă oriunde. Apele curgătoare nu le oferă condiţii bune de trai şi nici turbăriile sau smârcurile acide. Din păcate, ele găsesc în Deltă toate condiţiile de dezvoltare: ape stătute, căldură şi şobolani. Estul ţării, Delta şi toată lunca Dunării sunt zonele predilecte unde putem da peste bacteria împricinată, pescarii fiind consideraţi categorie de risc. Anual se adună în România câteva sute de cazuri, mai ales în anii cu inundaţii prelungite.

Leptospirele patogene au la un capăt cârlige şi îşi folosesc extremitatea opusă pe post de elice. Pielea noastră, chiar intactă, este neputincioasă în faţa lor. Este suficient să ne scăldăm în locul nepotrivit, pentru ca bacteria să ne cotropească. Cele mai multe tulpini patogene provoacă o simplă febră, boala mai fiind numită şi „febră de mlaştină”. Din păcate, există şi o formă gravă a afecţiunii. Bacteria incriminată, Leptospira icterohaemorrhagiae  –  în traducere liberă „spirala subţire care dă gălbeneală şi hemoragii” – blochează rinichii, ficatul, atacă foiţele care învelesc creierul, plămânii, ducând deseori la deces.

Iată de ce e bine să evităm scăldatul în băltoace mici, izolate, în canale închise, chiar dacă apa ni se pare limpede cristal. Riscul e mai mare când înotăm cu ochii larg deschişi sub apă, corneea fiind penetrată lesne de leptospire. Dacă ne-am julit recent genunchii, ne-am tăiat când curăţam peştele ori ne-am scărpinat până la sânge pe unde au trecut ţânţari lipsiţi de bun simţ, e bine să ne răcorim altundeva. Râurile cu maluri bine însorite sunt de preferat.