Obleti la copca, pe Neajlov

Gerul  din aceasta iarna a facut ca raurile sa devina bloc de gheata. Nu fac exceptie nici raurile din apropierea casei mele Neajlovul si Dambovnicul. Satul de atata dat la zapada ma hotarasc sa fac un pescuit pe rau intr-o zona unde stiu ca apa are 2-3 metri adancime si unde mai mereu ierneaza obletele. Zis si facut! Imi fac putina nada cu canepa proaspat prajita, pun un plic de budinca de vanilie si adaug cam 30 grame de scortisoara proaspat macinata. Ca liant am pus niste paine uscata si data prin masina de rasnit dupa care am tras-o putin la tigaie cu 20 mililitri de ulei de floarea soarelui pentru a avea un miros mai puternic.

Odata terminata nada merg la frigiderul cu viermusi si imi scot din galeata cam 400 grame de viermi amestecati, albi si rosii. Fac o varga de 2,5 metri cu o montura fina, fir de 0,10 milimetri, pluta de 0,2 grame si carlig numarul 18. De cum am terminat pregatirile iau ranga de gheata, spumiera pentru scos gheata din copca, scaunelul, varga si nada si le bag in masina, hotarat sa nu ma intorc acasa fara o tigaie de obleti. Plec cu greu cu masina dintre  muntii de zapada si pe drum sun un amic din satul vecin care stiu ca sufera de aceeasi maladie ca si mine „pescuitul”. Cand a auzit ca plec la pescuit a sarit ca ars ca vine si el in 10 minute la locul stabilit. Las masina la marginea padurii si o iau incet spre gropanul de dupa confluenta raurilor Neajlov cu Dambovnic. Intru in prima faza timid pe gheata incercand din loc in loc gheata cu ranga pana ajung pe zona unde stiam ca prindeam eu cel mai bine toamna spre iarna. Incep sa sparg gheata cu ranga si cum dadeam eu mai cu foc ma claxoneaza amicii ca au ajuns si ei.

Costel Agavici nu era singur ci ii luase si pe Fane, frate-sau si pe fiul cel mare Lorenzo… acum nu va inchipuiti ca este Lamas actorul ci Lorenzo de Clejani, pescaru’. Ii salut si incep sa sparg mai departe…si sparg, si sparg, si sparg … deja ma ia cu transpiratia cand vad ca am spart 35-40 centimetri  si apa tot nu apare. Ajung langa mine si fortele proaspete si  le inmanez „stiloul” de spart pentru a continua copca. Ii zic lui Agavici, pentru ca el luase ranga, sa nu cumva sa o scape pe copca pentru ca face baie dupa ea. Cum spargea el asa cu mare foc la prima strapungere hop cu ranga pe copca… face o fatza consternata ca stia ca il asteapta o poezie de la mine si cand isi revine din „soc”  ii zice lui Lori sa aduca drujba din masina pentru a face o copca mai mare, sa recuperam ranga. Cat a taiat copca l-am tocat  la cap. Dupa juma’ de ora de taieri cu drujba la gheata si maini inghetate prin apa inghetata  cautand  prin apa ranga infipta pe fundul raului reusim sa o gasim. Ne mutam mai amonte putin si dam alte copci, pentru ca acolo se facuse prea mult zgomot. In fine, am reusit sa facem cate o copca pentru fiecare si am bagat in ele cate 3-4 bulgari de nada proaspata. In maxim 10 minute deja aveam trasatura dupa trasatura.

Singurul inconvenient era frigul caruia Fane i-a gasit antidotul, sub forma unei mari gramezi de lemne luate din padure carora le-a dat foc pe gheata. Sa fiu sincer  era mai mult fum decat foc, dar mintea lucra si vorba tiganului… „unde-i fum e’ si caldura”.

Incingem un concurs unde Lorenzo se vedea castigator solist pana sa intru eu in carti… incepuse deja  sa dea pe dinafara stiinta pescuitului din el si facea manevre  fata de tatal si unchiul lui cum ca sa ia pestii lor de langa ai lui ca nu vrea sa para ca i-au luat impreuna.  Ma apuc si eu si pana la finalul partidei le dau un bumbac de zile mare.

Cu damblaua facuta, cu 50-60 de obleti in punga de fiecare,  suficient de inghetati si cu soarele aproape apus ne hotaram sa plecam fiecare la casele noastre. Strangem in viteza sculele, facem cateva fotografii si plecam spre bucatariile noastre care ne asteptau cu mamaliguta si mujdei de usturoi pentru a completa tigaia de obleti ce avea sa vina. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus partida asa.

Fire zbuciumate!!!