PESCARUL GOSPODAR

PESCARUL GOSPODAR, ISI FACE VARA LANSETA PENTRU PESCUIT LA COPCA SI PESCUIT VERTICAL

În Ardeal, iernile par a fi mereu mai lungi şi mai friguroase, astfel că, două-trei luni pe an, apele stătătoare sunt acoperite cu gheaţă, iar cele curgătoare sunt scăzute şi desemenea inpracticabile.  Aceste două-trei luni sunt adesea, şi prin prezenţa sărbătorilor de iarnă, un prilej mai bun de odihnă, de încheiat socotelile unui an trecut şi pregătirile pentru a întâmpina unul nou, mereu cu planuri şi speranţe. Pescarii îşi curăţă şi servisează echipamentul cu o atenţie sporită şi răbdare, îşi rearanjează nălucile în cutii şi truse, îşi verifică firele şi îşi planifică viitoarele achiziţii.

Unui pescar nu îi trebuie un motiv anume pentru a deţine o lansetă destinată pescuitului la copcă. Un pescar de răpitori, nu are nevoie de un motiv anume pentru a deţine o lansetă destinată pescuitului la copcă folosind momeli artificiale. Vremea rece, zilele scurte şi capcanele gheţii, m-au ţinut şi pe mine destul de departe de pescuitul la copcă. În această perioadă, preferam apa dezmorţită din avalul termocentralelor sau deversoarele şi zonele de liniştire ale râurilor, unde mai găseam un luciu de apă.

Acum însă, am un plan. Am o strategie. Am plănuit totul încă din primăvară şi nu-mi lipsea decât lanseta potrivită. Aşa că, împreună cu prietenul meu Gabi Udilă – Găbie, pentru prieteni – din Bănie, am proiectat şi croit o astfel de lansetă, care a şi fost gata prin luna căderii florilor de cireş.

Am recurs la o soluţie custom dintr-un motiv lesne de înţeles. Deobicei apelez la ajutorul şi măiestria unui rod-builder, când marfa – lanseta, este una… hai să-i spun specială. Acest fapt înseamnă că, detaliile şi caracteristicile cu privire la lungimea blankului, numărul şi dispunerea inelelor, puterea, sau dimensiunile şi particularităţile mânerului ori ale altor componente, alcătuiesc o construcţie unitară deosebit de rar întâlnită sau chiar inexistentă în oferta producătorilor de lansete.

Şi mai pe scurt, pe lângă faptul că îmi doream o lansetă pentru pescuitul la copcă pe care să pun o mulinetă de baitcasting, lucru deasemenea foarte rar întâlnit în căutările prin oferta magazinelor online din lume, o voiam şi cu mâner coperit cu EVA, la o lungime care să imi permită şi pescuitul din poziţia stând în picioare, inele rezistente la gheaţă şi la firele textile şi nicidecum în ultimul rând, un blank cu ştaif.

Am vrut să o folosesc în ansamblu cu o mulinetă de baitcasting, deoarece… una de spinning nu mai am de câţiva ani în arsenal. Apoi, poziţia mâinii mi se pare mult mai comodă şi mai puţin obositoare, mai ales într-o expunere îndelugată la frig, eliberarea firului şi coborârea nălucii poate fi făcută cu un control sporit, iar puterea mulinetei este net superioară. Deasemenea, firul curge mult mai lin înspre primul inel, mai ales acum, cand avem de-a face cu o lansetă scurtă.

Lungimea lansetei, de 1,2 m, îmi permite să pescuiesc stând aşezat pe genunchi, pe un scaun, sau din picioare, cu aceeaşi uşurinţă şi comoditate, ştiut fiind că iarna, îi amorţeşte destul de repede şi pe pescarii, nu numai pe peşti. Pescuitul la copcă folosind momeli artificiale, se constituie practic dintr-o tehnică de jigging vertical, chiar dacă năluca este o montură jig, o montură drop-shot sau o nălucă hard-body vibration, etc.

Alegerea blankului Ultra MBX Casting, l-a făcut pe Găbie să-mi replice: -Ai făcut o alegere excelentă! dar şi: -Esti sigur? Pentru că o să-mi pară forte rău să tai blankul asta! Mi-am menţinut hotărârea şi am optat chiar pentru două variante de lansetă, una cu inele Fuji SIC Titanium şi una cu inele Recoil, în rest, construcţia fiind identică. Da, Găbie a tăiat în cele din urmă, două blankuri Ultra MBX, probabil în aceeaşi zi. Este un blank din clasa medie-uşoară, ce lucrează încă de pe vârf, pentru ca tăierea a aproape un metru din el, să nu ştirbească rezerva de putere.

Inelele Recoil sunt poate mai practice, mai de recomandat, datorită rezistenţei, flexibilităţii şi generozităţii lor, mai ales când vine vorba de depunerea gheţii. Şi cele Recoil şi cele SIC Titanium, au fost atent ataşate şi matisate cu o aţă neagră ce se pierde în supleţea blankului. Celelalte componentele, de aceeaşi calitate, respectiv mânerul şi foregripul scurte, simple, negre, care încadrează perfect suportul mulinetei – lemn de cireş, cu accesorii gun-smoke, se termină frumos cu un buttcap, şi el cu blazon.

Când am intrat în posesia ei, am remarcat imediat că era exact cum i-o desenasem lui Găbie, şi că îmi întrunea toate aşteptările. Este pe atât unică, precum este elegantă, sensitivă dar puternică şi sublim executată tehnic. Şi cum avea nevoie şi de un nume, i-am spus, în aşteptarea iernii, englezeşte: The Black Icicle.

.