Pe malul Brațului Sf.Gheorghe, în zona satului Bălteni, mirosul de grătar și mititei încinși a acoperit de Florii danful reavăn de salcie înmugurită în baltă și parfumul liliacului înflorit în grabă prin curțile pescărești, împins de la spate de un soare care se crede deja în luna lui cuptor. Este o manifestare, sa-i spunem traditionala, in care spiritul laic al manenelelor interferează cu credința ortodoxă a Dezlegării la pește. Cinstit, nu știu câți dintre petrecăreții de la malul Dunării au ținut postul ca să-l dezlege cu pește, cert este însă că în sfârâiala generală a grătarelor a fost mult pește. Și dacă a venit vorba despre pește, atunci e timpul să dăm o raită prin bălțile de inundație de la Bălteni, un nume care cu siguranță a venit din negura timpurilor și a primăverilor cu apă mare.
Anul ăsta fraților Dunărea a trecut în Deltă peste digurile ticăloase ale agriculturii socialiste și a început să croiască, așa cum știe ea mai bine, viață. Odată cu apa au intrat și peștii peste iarba abia încolțită a pășunilor ori prin pădurile de sălcii și plopi, un spectacol al naturii în care bătaia crapilor și carașilor în apa de o șchioapă ar fi o simfonie grandioasă dacă nu ar fi braconierii ce au sufocat deja Rezervația. Au năvălit în zonele de inundație și au împânit totul cu plase, atât de perfid încât niciun reproducător nu mai are șanse să-și ducă menirea până la capăt. Evident că nu e nimeni prin preajmă pentru a-i opri, așa că trec la următorul capitol al scurtei povestiri de Florii: avatul.
Apa Dunării a reușit să macine digurile – și la treaba asta spun unii că ar fi contribuit la lumina lunii chiar locuitori ai satelor înșirate în lungul Brațului Sf.Gheorghe, conștienți că terenurile care-și rânjesc țărâna uscată și sărătura în soarele primăverii sunt mult mai productive dacă lași apa să vină peste ele cu tot cu bogăția Dunării. Trist este că de 20 de ani autoritățile încă se mai agață de visul de aur ceaușist în virtutea căruia mai mult de jumătate din Deltă a fost îndiguită și pusă pe uscat. Dar să revenim la avații noștri… Ei bine apa intră peste aceste terenuri joase, băltește printre scaieți uscați și sălcii singuratice, se limpezește și iese undeva mai jos, în aval prin alte spărturi unde se amestecă cu apa tulbure a Dunării. Aici vânează avații, probabil așteptând obleții și alți pești mărunți care și-au terminat boiștea și vor să revină în adăpostul sigur al apelor adânci, acolo unde pescărușii și tot felul de păsări ihtiofage nu-i mai pot ajunge așa cum se întâmplă în bălțile de inundație.
Acum este probabil momentul cel mai… fierbinte al avatului, care vine în număr mare pentru a profita de această ofertă generoasă de hrană la punct fix. Este, la fel de probabil, locul cel mai productiv pentru pescarul de spinning în această perioadă. Știu, o să spuneți că este prohibiție generală. Ei bine, luați-o ca pe un autodenunț. Am pescuit avați și i-am eliberat împreună cu fiul meu și cu un prieten care știa locul, timp în care braconierii au defilat pe lângă noi cu nonșalanță, de la cei cu halău, la cei cu năpatcă și setcă. Așa că dacă legiutorul vrea să facă puțină ordine să vină la mine să ma amendeze, ocazie cu care vreau neapărat să-i arăt fotografiile cu infractorii locali, neobosiți jefuitori ai rămășiței piscicole, chiar și în zi de sărbătoare.
Arma secretă a fost swimbaitul suplu, de maxim 5 cm, lansat fie în Dunăre, acolo unde apa iese din baltă pentru a-și amesteca limpezimea cu tulbureala fluviului umflat, ori chiar în baltă, puțin mai sus de locul unde apa se precipită pentru a intra în pâlnia spărturilor din dig. Recuperare rapidă, liniară, la o palmă de oglinda apei, -când lansați în baltă, la un metru adâncime – când lansați în Dunăre. Atacurile se succed rapid însă au legătură cu periodicitatea migrațiilor peștilor – pradă dinspre locurile în care își depun ponta spre fluviu. Dimineața, după ce soarele s-a ridicat pe cer, și înainte de apus, când se pare că este un aflux mare de pești – pradă (obleți, roșioare etc.) prin spărturile din dig, acestea sunt perioasele din zi cele mai propice pescuitului, chiar și dacă peste zi mai apar maxime de hrănire ale peștilor. Insistați și veți câștiga, aceasta-i cheia succesului în spinning, pentru că avații apar, dispar și reapar după orare numai de ei știute. Nu strică să lansați și în bălțile de inundație pentru că și acolo se aventurează avații oportuniști în căutarea peștișorilor bântuiți de nebunelile dragostei.
0 comments