Pescuitul printre cifre II

Traim in Romania si asta ne face circumspecți. Zic asta pentru ca pana si datele statistice trebuie privite cu o marja nu numai de eroare, ci si de credibilitate. Sondajul IMAS prezentat vinerea trecuta are fara indoiala si un astfel de aspect. Neincrederea pe care multi dintre noi o avem vis a vis de sondaje se trage cu siguranta din circoteca lansata de tot felul de estimari pre-electorale, studii platite bineinteles de un partid sau de altul pentru a manipula opinia publica si in final preferintele la urne ale alegatorilor. IMAS este si el legat de contestari politice ce fac trimitere directa la un partizanat de stanga al directorului sau, o personalitate lansata in principala formatiune civica de dreapta a anilor ’90. Nu ar trebui sa ne mire acest lucru, deoarece in capitalism marketingul scuza mijloacele. Datele pe care discutam  – si care au marele merit de a alcatui primul sondaj care incearca sa clarifice pescuitul atat ca aspect economic, cat si social – sunt parte a acestei teme capitaliste. Institutul care a realizat studiul este de Marketing si mai apoi de Sondaj. Ei bine, studiul cu pricina este comandat de Victor Tarus, proprietarul, redactorul, directorul de marketing si publisherul Pescar Modern.

Nu am discutat aceasta problema saptamana trecuta deoarece as fi alterat miezul problemei. IMAS face astfel de studii pe baze stiintifice si are cu siguranta un personal calificat atat pentru realizarea chestionarelor, cat si pentru colectarea si interpretarea datelor. Cu aceeasi siguranta acest institut nu-si pune in joc credibilitatea umbland la cifre privind, sa zicem, procentul pescarilor cuprinsi in anumite categorii de varste care merg o data pe luna la pescuit. Nu merita sa manipulezi datele unui sondaj din zona pescuitului sportiv, mizele adevarate pentru care merita sa-ti risti credibilitatea raman inevitabil in zona politicului. Spun toate acestea pentru ca mi se pare mai important sa stim pe unde ne situam ca numar de pescari, educatie, provenienta, varsta si putere financiara, decat sa purtam o discutie pe marginea faptului ca o revista ca Pescar Modern nu are date de tiraj si de vanzare pe BRAT si nici studiu SNA. In schimb a fost mai simplu sa-si comande un studiu IMAS din care sa reiasa ca este la vreo trei mii de reviste vandute fata de prima pozitie in aceasta nisa. Clientul nostru, stapanul nostru! Asta si in virtutea amicitiei pe care venerabilul Victor Tarus declara ca o impartaseste cu directorul IMAS. Cum acest aspect chiar ca nu mai intereseaza astazi pe nimeni, nici macar pe eventualii clienti de publicitate ai revistei amintite, cred ca mai important este sa avem incredere in restul datelor pe care studiul le dezvaluie si care ar trebui sa ii preocupe atat pe importatorii si producatorii de echipamente, cat si pe politicieni. Din acest punct de vedere initiativa lui Victor Tarus de a avea un studiu IMAS nu poate fi decat laudabila.

Iata asadar conform studiului IMAS, realizat pe un esantion reprezentativ la nivel national, 5 milioane de practicanti ai acestui sport. O suma care, convertita in voturi, da fiori oricarui candidat la un post de senator sau deputat. O suma care da dimensiune palpabila pietei halieutice pentru orice importator de scule, pentru orice producator autohton de echipament de pescuit. Suntem 5 milioane si asta ar trebui sa ne dea increderea ca avem puterea sa schimbam ceva. Evident ca exista acel +/- 3% eroare, poate suntem ceva mai putini, dar oricare ar fi aceasta cifra si reprezentam un segment important al societatii civile care ar trebui sa-si apere interesele. Suntem milioane de consumatori, motorul unui segment economic deloc de negljat.  De echipamente, de carburanti, de servicii, de bere si mai spuneti voi de ce. Suntem realisti, nu este vorba despre consumatori inraiti, caci 40% dintre ei au mers la pescuit ultima oara acum mai mult de un an,12% acum un an si 7% acum 6 luni. Totusi 21% dintre intervievati au mers la pescuit ultima data acum trei luni, 13% acum o luna si 7% acum o saptamana. Cele trei segmente active fac impreuna 41%, ceea ce inseamna putin peste 2 milioane, o suma insemnata atat pentru cei care au un bussines in zona ofertei de servicii (in special ape private, dar si hoteluri, pensiuni si restaurante), cat si a comertului cu echipamente de pescuit. Din cei 2 milioane de pescari care conteaza in zona consumului putem extrage acel 7% ce reprezinta subiectii ce au declarat ca au mers la un concurs de pescuit – 4% in postura de concurenti si 3% ca spectatori. Desi foarte mic, procentajul acesta al pescuitului de competitie reprezinta un segment important al pescuitului sportiv/recreativ deoarece aici se formeaza campioni, aici veti intalni cei mai pasionati pescari, cele mai performante echipamente si tehnici de pescuit. Intr-un cuvant formatorii de opinie, modelele, asa cum se intampla in fiecare sport serios, de la automobilism la fotbal.

Probabil ca cele mai interesante date ale studiului sunt totusi cele cu valoare sociala. Din totalul subiectilor intervievati au raspuns afirmativ la intrebarea “Ati fost vreo data la pescuit?” 38% dintre barbati si – atentie! – 12,4% dintre femei. Iata ca pescuitul nu este un sport eminamente masculin asa cum credeam. Stam inca bine la varsta participantilor la aceasta activitate sportiv/recreativa pentru ca avem 32,3% incadrati in grupa 18-29 ani si 36,2 % in grupa 30 – 44 ani, cu toate ca ar fi trebuit ca in prima grupa sa fie cei mai multi pescari. Din pacate studiul a omis sa includa in esantion si tineri sub 18 ani, un segment vital pentru viitorul pescuitului cu undita si lanseta. Lipsa de interes este de neexplicat, atat pentru realizatorul sondajului, cat si pentru cel care l-a comandat. In fine, avem mai putini pescari (21,2%) in segmentul 45 – 59 ani si chiar mai putini peste 60 de ani (10,5%), lucru explicabil prin scaderea puterii financiare si a mobilitatii odata cu varsta. Cei mai multi pescari se pare ca se afla in Bucuresti (37,2%), pe locul doi vine Muntenia (26,8%), apoi Moldova (21,7%) si Transilvania (21,5%). Dintre acestia cei mai multi (33%) au venituri nedeclarate, 25,3% venituri peste 750 lei, 24,5% venituri intre 500 si 750 lei, 22,1% intre 285 si 500 lei si 19,7% cu un venit mai mic de 285 lei.

Scaderea liniara a numarului de pescari este direct proportionala cu valoarea venitului, ceea ce demonstreaza ca stereotipia culturala romaneasca ce aseaza pescarul in tiparul unui personaj sarac, a unui pierde vara, a calicului satului, este de mult depasita. Ca educatie, predomina in randul celor care au mers la pescuit persoane cu studii superioare (33,8%), urmati de cei cu liceu si scoala postliceala (32,7%). Mai departe 23,4% au scoala profesionala sau treapta I de liceu si doar 11,3% au sub 8 clase primare. Inca o data, opinia publica ar trebui sa-si reformuleze imaginea distorsionata pe care o are despre pescuit, drept o ocupatie lipsita de importanta, de cele mai multe ori o pierdere de vreme, caracteristica celor fara educatie. Aici cred ca de vina sunt si vectorii media cei mai importanti, si ma refer aici la televiziunile care, atunci cand nu prezinta la stiri oameni morti, accidente, crime si violuri, mai dau si cate ceva despre pescuit cu pescari parca alesi special sa fie monosilabici, usor luati de la alcool, imbracati in salopeta de gunoier si tavaliti prin namol. Comentariile care insotesc imaginile, fie ca este vorba despre un somn prins probabil la  pripon sau plasa, fie despre gratare cu mici la malul apei, sunt inevitabil la misto. Si nu sunt convins ca asta le creste neaparat ratingul televiziunilor cu pricina.