Tara de nisip

Flori de soc. Parfum. Argesul isi inchide ranile dupa santierul care ii sfasiase curgerea. Canalizat, zagazuit, taluzat, raul astepta navala Dunarii prin ecluze, mai jos, pe la Adunatii-Copaceni, pana in port. Amintiri. Cleni. Sageti intunecate in bulboane, in repezisuri. Pesti care inhata curcubeul din aripile fluturilor naufragiati in curgerea jucause a raului. Sageti, naluciri. Mepps Aglia, numarul 1, argintie, cu puncte negre. Lansata in diagonala curentului. Atac violent. Lanseta. Mana. Adrenalina. Inima. Soarele se prabuseste, cerul se scurge intr-o valtoare ametitoare. Argesul se surpa cu malurile, cu fluturii, cu florile de soc. Lumea este aspirata de o uriasa gaura neagra. Nisipul. O clepsidra uriasa, timp surpat. Merg inapoi. Ma agat cu gandurile de grauntele minuscule de nisip si merg inapoi. In copilarie, exact in aceleasi locuri. Cu o varga din bambus, cu un fir la capatul caruia se zbatea argintiu o beldita. Si mai era si albastrul din punctele porcusorilor. Erau senini, poate din cauza asta mi se pareau niste pesti veseli. Mrenele nu. Tot timpul puse pe fuga, ursuze, ascunse. Si apoi erau pietrele albe, pietrisul curat, stralucitor. Padurea prin care raul pulsa viata. Nisip. Clepsidra se sparge si timpul este infestat cu prezent. Camioanele duc nisip. Excavatorul scoate nisip modeland albia Argesului ca pe o vale a mortii. Dunarea nu a mai venit la intalnire. In locul ei balastiera sorteaza nisip, sorteaza timp. Time is money, nisipul face bani. Nisipul din clepsidra, nisipul care straluceste fals in cristalele Swarovsky de pe ochelarii de soare ai doamnei. Doamna care imi spune cu iritare in voce ca nu am voie sa filmez decopertari. E proprietate privata. Nu sunt semne in acest sens nicaieri. Cica le fura tiganii si le duc la fier vechi. Vorbeste la telefon. Zice ca sunt “unii de la o televiziune”. “Lasa-i”, spune in scarba patronu’, ingineru’, omu’ de afaceri, sefu’ caruia ii da raportul. Nici nu filmez decopertari. Filmez un rau ucis. Un rau transat mai jos de Cornetu, un cadavru lacustru care zace imprastiat, descompunandu-se in balti portocalii. Rugina. Doi pescari prind primii obleti ai acestei primaveri. Sunt in fapt obleti eutanasiati in carlig. Un gest uman de a-i scapa de chinul Argesului. Obleti infestati de prezent. Prezentul, viermii care colcaie neobositi in cutia pescarului devorand timpul care vine. Nisip, timp care s-a dus. Un rau portocaliu.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/GhostRiver1.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]