Este prezent aproape în întreaga parte nordică a lumii, fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi peşti ai apelor de munte. În ţara noastră este răspândit în cursurile superioare ale tuturor râurilor şi pâraielor ce izvorăsc de la munte, precum şi în unele lacuri montane.
Format corporal fusiform, cu corpul plin şi musculatura bine dezvoltată. Botul este scurt, cu gura largă, terminală sau uşor subterminală, bine tapetată de dinţi puternici şi curbaţi spre înapoi. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă, cea a analei uşor convexă, înotătoarele pectorale şi ventrale sunt scurte şi rotunjite. Înotătoarea caudală este slab escavată, iar în spatele înotătoarei dorsale, deasupra înotătoarei anale, putem remarca înotătoarea adipoasă. Corpul este acoperit de solzi mărunţi cu excepţia capului şi a operculelor.
Obişnuit are 15-30 cm şi 150-500 g, dar poate ajunge la 40 cm şi până la 1 kg greutate vie. Culoarea variază foarte mult, în funcţie de parametri mediali, vârstă, maturitate sexuală, zone umbrite etc. Culoarea generală este pe un fond verde măsliniu şi gălbui mai închis pe partea dorsală şi mai deschis pe flancuri şi în zona ventrală. Flancurile corpului sunt tapetate cu pete negre, dispuse în şiruri longitudinale neregulate. De asemenea, sunt prezente câteva pete negre şi în regiunea capului. Pe mijlocul flancurilor, mai precis în jurul liniei laterale, sunt prezente pete roşii, înconjurate de o margine albă, îngustă. Înotătoarea dorsală şi caudală sunt cenuşii, dorsala tapetată cu pete mici negre. Pectoralele şi ventralele, la fel ca şi anala, sunt cenuşii-gălbui, iar caudala nepătată.
Se reproduce din octombrie până în decembrie, la o temperatura de 8° C, când coloraţia corpului devine foarte intensă. În această perioadă migrează în amonte, unde depune 1000-2000 icre/ kg greutate vie, cu un diametru de 4.5-5 mm. Hrana constă din insecte, peşti şi alte componente zooplanctonice.
Toamna migrează în amonte spre izvoare, unde caută locuri cu prundiş mărunt, pentru a-şi depune icrele în mici gropiţe săpate cu ajutorul cozii. După reproducere, coboară din nou în locurile iniţiale. Preferă zona cascadelor şi locurile cu oxigenare puternică, fiind mai activ noaptea decât ziua. Este unul dintre cei mai valoroşi peşti din apele noastre, deoarece are o carne foarte gustoasă, lipsită de oase. Se pretează la reproducerea artificiala şi la creşterea în captivitate, în păstrăvării sau viviere flotabile.
0 comments