Efectul Hilton


In toamna trecuta, am stat patru zile la Horgesti si n-am inceput sa prind crap mare decat in a treia noapte. Momentul decisiv a fost, pentru mine, faptul ca am schimbat monturile semifixe cu monturi culisante, pe care am pus boiliesuri mici, de 16mm, critic echilibrate. Combinatia celor doua lucruri a produs trasaturi pe care poate ca altfel nu le-as fi avut. Am atribuit rezultatul monturii, mai putin nadei. Nicio clipa nu mi-am pus problema daca locul ales – „la pietre”, pentru cunoscatorii lacului – era bun. Am fost asigurat de toata lumea ca e cel mai bun loc de pe balta.

In primavara asta, m-am dus din nou la pietre, dar n-am reusit sa prind crap mare decat in a patra noapte, cand vantul si-a schimbat directia si a inceput sa bata spre mine. A batut o ora, dar a fost suficient. Pestele a ajuns pe nada si n-a mai plecat. Dupa ce crapii au inceput sa intre, a fost recital. Din perspectiva capturilor cu care am terminat partida, zilele de asteptare mi s-au parut atunci o virtute. Acum mi se par o greseala.

In toamna, m-am intors la Horgesti si, ca de obicei, mi-am rezervat locul de la pietre, unde iti poti pune cortul pe malul apei, pe un teren drept, acoperit cu iarba, sub o salcie care tine umbra. E un loc atat de comod, incat i se spune Hilton. Confortul de la Hilton face ca vadul sa fie preferat de majoritatea pescarilor. Acum, insa, urma sa impart acest confort cu doua echipe de prieteni, care ajunsesera pe lac cu o noapte inaintea mea. In noaptea aceea, nu prinsesera nimic, dar in stanga lor o alta echipa luase doi crapi. La ce lansete? La cele din stanga, mi-au spus. M-am uitat pe lac, vantul batea spre stanga, unde apa se facea din ce in ce mai mica. 16 lansete pe albia lacului, doar doi crapi prinsi, amandoi in stanga. Am banuit ca pestele era in stanga, la apa mica, si alegerea locului a fost simpla.

Am abandonat pietrele si ne-am asezat (partenerul meu si cu mine) in stanga echipei care avea capturi. Am nadit ca de obicei. Stiam ce nade si ce desen de nadire dau rezultate la Horgesti. Apa avea 1,20m si continuam sa vad sarituri de crap mare spre stanga, pe o apa de sub un metru. Zilele erau calde, temperatura apei era in jur de 15-16 grade, pestele n-avea ce sa caute la apa adanca. In prima noapte, am luat doi crapi de 12-13kg. La pietre, s-au prins numai ciortani. Din noaptea urmatoare, vadul a facut explozie si am incheiat cu trei crapi de 15kg, doi de 16kg, doi de 17kg si unul de 18kg. Majoritatea au venit pe primele doua lansete din stanga.

Dupa asta, au urmat doua saptamani frenetice pe lac, in care echipele au inceput sa se mute constant spre stanga. Nimeni nu mai voia la pietre. Toata lumea cauta sa se plaseze mai departe spre stanga. S-a ajuns pana in coada lacului, unde alta data n-ar fi stat nimeni. Cine statea in stanga prindea peste. Cine nu prindea se muta in stanga celor care prindeau… si incepea sa prinda.

Privind inapoi, ideea de a ne aseza in alta parte decat la Hilton si de a cauta crapul in alt loc decat in fata consacratelor „pietre” pare o banalitate, avand in vedere directia vantului, temperatura apei si alti factori, dar era fara precedent. Cei mai multi dintre noi suntem prizonierii obisnuintei. Repetam lucrurile cu care ne-am invatat sau cu care ne-au invatat altii, mai ales daca au avut un oarecare succes. Nu numai corpul vrea la Hilton, ci mai ales mintea. Confortul mental iti dicteaza sa te asezi pe „cel mai bun loc” de pe balta, pe care il presupui a fi acolo unde iti spun cunoscatorii. Acolo s-au prins cei mai multi si cei mai mari crapi (dar asta numai pentru ca toata lumea pescuieste acolo). De fapt, pietrele erau poate cel mai slab loc, in situatia data, si poate ca fusesera si cu alte ocazii, cand asteptasem pestele sa vina spre mine, in loc sa ma duc eu spre el.

Faptul ca Horgesti imi paruse initial o balta cu toane si crap mofturos cred ca tinea de localizarea gresita. Odata ce i-ai gasit, crapii de Horgesti nu sunt mai greu de prins decat crapii din alte balti, daca ai o nada buna si pescuiesti corect. Cum lacul nu are multe structuri, vantul devine o structura fundamentala, care trimite pestele dintr-o parte in alta. Zona cu apa mica din coada lacului pare neatragatoare la prima vedere, atat pentru ca malul nu e la fel de comod si umbrit ca la Hilton, cat si pentru ca unii dintre noi au retineri sa pescuiasca pe adancimi sub un metru, dar dupa rezultatele din toamna asta s-ar putea sa devina cea mai cautata. Prezenta altor pescari poate fi si ea un fapt decisiv, pentru ca lacul nu e foarte lat, are in jur de 300-350m, si pestele care circula e usor de interceptat printr-un baraj de nada. In acest caz, trebuie sa stai cat mai aproape de peste, ca altii sa nu te poata taia.

Zilele moarte, in care astepti sa iti intre crapii, se pot rezolva prin mobilitate. Te muti pana ii gasesti. In Romania nu se discuta despre mobilitatea pescarului, cine isi incepe partida pe un loc o termina tot acolo, legat de glie prin muntele de bagaje pe care l-a adus ca sa-si faca viata pe balta cat mai placuta (efectul Hilton lucreaza), dar mobilitatea e o notiune la fel de importanta ca localizarea. Face parte din localizare. Localizarea nu inseamna doar intuitie, te uiti la apa si intuiesti unde sa te asezi. Inseamna si mobilitate. Puterea de a o lua de la capat pe un alt loc, renuntand la confortul de Hilton pe care ti l-ai creat.

Pestele sta si el la Hilton, dar in alta parte decat stam noi.

Facebook Comments
Apreciati articolul

Unul dintre cei mai cunoscuti pescari de crap din Romania. Fondator al revistei "Aventuri la pescuit". A publicat sute de articole, traduceri si interviuri care au avut o influenta majora asupra scenei crapiste din tara. Realizator de emisiuni TV.

7 Comentarii

  1. Neagoie Andrei

    2012. octombrie 26. vineri la 14:09

    Acelasi efect l-am intilnit in luna Iunie, in cadrul concursului „carligul de aur”‘.
    Inainte de inceperea concursului am pescuit 4 zile la ‘pietre’, unde am prins peste bine.
    La inceputul concursului, pe o vreme aproape furtunoasa la pietre s-au prins pesti multi si mari. Din a doua zii de concurs pe o vreme caniculara cu vantul batand in stanga la ‘pierte ‘ au disparut in totalitate trasaturile.
    Noi am pescuit la ”cruce” ”in stanga” ,din a doua noapte am inceput sa prindem peste, si am prins constant, pe cand in partea „dreapta” nu aveau trasaturi.

  2. Calin Frumosu

    2012. octombrie 27. sâmbătă la 14:57

    Dle Pavlovici, Pescuiesc pe lacul Horgesti de ani de zile si reusesc sa prind crapi frumosi. Este adevarat, nu o fac pe partea „crapistilor” si nu plantat pe mijlocul lacului. Am tot citit articole si vazut emisuni facute pe si despre Horgesti in ultimul timp si am realizat ca d-voastra sunteti promotorul principal. Stiu ca nu se poate ca tot ce produceti sa fie plin de invaturi, dar in ultima vreme parca ati inceput sa abordati tot felul de subiecte lejere. Ceea ce ati descoperit d-voastra pe Horgesti este arhicunoscut de catre pescarii locului si nu cred ca reprezinta un subiect suficient de valoros pt d-voastra. Cred ca acest articol a fost scris ca sa mai produceti ceva, nu ca ati fi considerat ca este suficuent de bun. Aveti grija sa nu o luati pe urmele colegilor d-voastra Vladeanu si Rudeanu care scriu/vorbesc doar ca sa-si livreze cota catre patronul media.

  3. Vlad Pavlovici

    2012. octombrie 27. sâmbătă la 15:49

    Calin, nu ai decat sa nu fii de acord cu ce am scris despre Horgesti, dar fa-o fara atacuri la persoana. Nu am de gand sa discut cu oameni care ma insulta doar pentru ca au alt punct de vedere despre cum se pescuieste la Horgesti.

    In ceea ce priveste „lucrul arhicunoscut” la care te referi, faptul ca pe Horgesti locul de la pietre nu e neaparat cel mai bun, poate fi si cel mai slab in functie de vant si de alte lucruri, din informatiile primite de la Florin Albu, administratorul lacului, nimeni nu a stat pe zona pe care am pescuit eu sau in stanga ei in ultimii doi ani (cu exceptia unui concurs cand, prin natura lucrurilor, a fost ocupat tot malul). Nimeni in doi ani! Toata lumea a stat la pietre sau, cand locurile de la pietre au fost ocupate, cat mai aproape de ele.

    In urma partidei mele, s-a pescuit mai ales spre coada si s-a prins cel mai mare peste din lac de doua ori in doua saptamani, dupa ce pana atunci nu se prinsese decat o singura data in tot anul. Deci lucrurile sunt departe de a fi arhicunoscute, cum spui, altfel s-ar fi gasit multi care sa pescuiasca acolo. Cum iti explici ca in doi ani n-a fost nimeni?

    PS: Ai niste poze cu crapii frumosi pe care i-ai prins la Horgesti in coada baltii?

  4. Ratiu Kristina

    2012. octombrie 28. duminică la 17:05

    Citesc aceste comentarii si ma minunez cum stiu rominasii nostrii sa arunce cu nuroi in munca concetatenilor nostrii.
    Dl Vlad Pavlovici merita altfel de abordare.Putini dintre noi vom ajunge la performantele dinsului si cred ca cel putin profesional avem foarte multe de invatat.
    Pescuim in ape cu foarte putin crap, iar pentru pescarul nepregatit se lasa adesea cu ”LACRIMI”. Mai bine am casca ochii si urechile, un sfat , o parere de la un cunoscator nu a stricat niciodata nimanui.
    Ce inseamna ”Hilton” pentru noi stim, ce inseamna ”Hilton” pentru pesti cred ca ar fi timpul sa invatam.

    Din Maramures va saluta Viorel Ilcaci.

  5. Chelaru Mihai

    2012. octombrie 29. luni la 16:39

    Dle Pavlovici, as dori daca se poate sa stau si eu de vorba cu dumneavoastra, sunt din Barlad, pescuiesc de vreo 3 ani si as dori niste sfaturi… se poate….?….as prefera la telefon…pt ca sanse sa ne intalnim nu cred ca sunt….va multumesc si astept un raspuns aici pe site..

  6. Sofroni Adrian

    2013. martie 27. miercuri la 12:55

    Dl Vlad sunt din Radauti Suceava si pescuiesc de citiva ani . Intradevar din articolul dumneavoastra am de invatat multe si pina la urma invatam uni de la alti . Dar uni se cred a tot intelepti si toate eforturile altora de a arata ca trebuie sa adaptam pescuitul dupa anumiti factori cum ar fi (vint loc temperatura apei structuri etc)nu fac alt ceva decit sa aduca critici .OARE EI SUNT CAPABILI SA SA INVETE SI PE ALTI SI SA AJUNGA LA PERFORMANTA . SAU DOAR DA CRITIC ? Invat multe din articolele dumneavoastra . Va multumesc pentru toata munca depusa pentu a invata si pe alti sa pescuiasca la crap sisa aiba rezultate . MIAS DORI MULT SA POT AVEA OCAZIA SA PESCUIESC CU DUMNEAVOASTA AS AVE MULTE DE INVATAT

  7. Ionut-Paul

    2013. august 5. luni la 14:54

    „In Romania nu se discuta despre mobilitatea pescarului, cine isi incepe partida pe un loc o termina tot acolo, legat de glie prin muntele de bagaje pe care l-a adus ca sa-si faca viata pe balta cat mai placuta (efectul Hilton lucreaza), dar mobilitatea e o notiune la fel de importanta ca localizarea.”

    Aici imi permit sa-l contrazic un pic pe Vlad, nu acesta este principala bariera in calea mutarii, ci interdictiile din regulament in acest sens, prezente pe cvasi-totalitatea baltilor de la noi. M-as mira ca lacul de la Horgesti sa faca o exceptie (ar fi una fericita) in privinta asta.

LASA UN MESAJ

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *