Prima pana

Venise mult asteptata zi de 15 august, zi in care, cum bine stim, incepea sezonul de vanatoare pentru vanat cu pene. Ca multi altii, am fost si eu nerabdator si impins de pasiune am iesit in teren pentru a testa un pic atat indemanarea mea cat si cea a cainelui in a gasi vanatul. Am plecat impreuna cu echipa PVTV si cativa prieteni pe un fond in vecinatatea Bucurestiului, la circa 40 de km, mai exact undeva langa Greaca, o zona unde merg cu multa placere de fiecare data cand am ocazia, fiind o zona cu peisaje care te lasa fara cuvinte.

Am ajuns dupa amiaza pentru a studia un pic terenul, ocazie cu care  am trecut prin padure unde ne-am racorit un pic si de unde puteam auzi pe inserat chemearea prepelitelor. Cu aceasta ocazie am revazut locurile de vanatoare din sezonul trecut unde am indurat frig, ploaie sau ninsoare in goanele sau standurile  special facute pentru vanatoarea la porci. Dar sa lasam anotimpul rece ca inca ne e bine cu vara, fie ea si foarte calda si sa ne continuam prima aventura a acestui sezon.

In timp ce ne deplasam tacuti pe cararile din padure pentru a ajunge la locul ce dimineata avea sa ne ofere sau nu posibilitatea unei partide reusite, am fost treziti de zgomotul crengilor rupte de o purcea si puii ei care  nu s-a sinchisit foarte tare de prezenta noastra, facandu-se nevazuta, foarte calma si sigura pe ea, alaturi de cei x purcei.

Am ras cu totii, fiind treziti din sirul gandurilor si amintirilor care ne-au tinut tacuti pana in acea clipa si asta nu era decat inceputul. De parca nu ar fi fost suficienta intalnirea cu mistretii, rand pe rand am intalnit in drumul nostrum ba un caprior, ba altul, de parca stiau ca nu pentru ei venisem acolo ci pentru micile zburatoare ce aveau sa faca cunostinta cu plumbii fierbinti. Deasupra padurii macanitul unui stol de rate ce probabil erau pe drum spre locurile de somn, cine stie pe ce canal de irigatii sau chiar pe Dunare care se afla la doar cativa km, ne-a facut sa credem ca e chiar un paradis al vanatorilor.

La marginea padurii, pe graul proaspat cosit un caprior isi vedea linistit de treaba lui in timp ce noi, urcati in observator ascultam sunetul prepelitelor ce parca erau pretutindeni. Asta si cautam, un loc in care a doua zi dis de dimineata sa putem avea ocazia sa le intalnim atat noi cat si cei doi caini ai nostri. Misiunea nu avea cum sa fie usoara avand in vedere ca vara a fost una secetoasa si cu temperaturi ce nu de putine ori au sarit de 40 de grade la umbra. Trebuia sa ne trezim dis de dimineata si sa terminam cat mai repede, cu mult inainte ca temperaturile ridicate sa ne strice cheful si sa ne trimita la umbra. Pentru caini sigur ar fi fost un chin sa alerge in astfel de conditii, asa ca dupa ce ne-am orientat si stabilit locul in care urma sa ne desfasuram a doua zi, am plecat la culcare cu mari speranta in urma a ceea ce auzisem in camp si anume sute si sute de prepelite.

Ca tot vorbim de prepelite, trebuie sa va spun dragi prieteni ca ele sunt pasari migratoare, dupa cum bine stiti. Aparitia lor in tara noastra an de an incepe in luna aprilie. Odata ajunse incep imperecherea si constructia cuiburilor, care de obicei intra in atributiile femelei, fiind o specie poligama, si unde dupa scurt timp apar intre 7-15 oua din care dupa o perioada de incubatie de 16-21 de zile ies puii. Cuibul este amplasat  pe sol, intr-o adancitura pe care o captuseste cu puf, pene si plante uscate, ca mai apoi sa il acopere de ochii pradatorilor cu diverse plante din apropriere pe care le apleaca peste acesta. Prepelita poate face si doua serii de pui anual si uneori chiar si trei daca prima serie e compromisa de vreme. Frigul sau ploaia pot distruge cuibul in orice moment, puii avand o sesnibilitate crescuta la temperaturi scazute si umiditate.

Odata iesiti din ou, puii galbui incep sa isi urmeze mama in cautarea hranei, avand un ritm de crestere foarte rapid, luand in considerare ca la varsta de doar 3 saptamani sunt capabili de zbor, iar la circa 1 luna deja ating dimensiunile pasarilor mature. In primele lor zile puii consuma in general insecte urmand ca mai apoi mama sa ii invete sa manance diverse seminte. Hrana prepelitei consta in grau, trifoi, secara, mohor si alte seminte, alaturi de diverse larve, viermisori si insecte. Partea interesanta in alimentatia prepelitei consta in faptul ca inainte de migratie se ingrasa intr-un timp foarte scurt pentru a putea face fata drumului lung al migratiei, ajungand la 120-150 de grame.

De gasit o putem gasi dimineata si seara cand este mai racoare si isi cauta hrana, restul zilei petrecandu-l la umbra. Acestea sunt de altfel si momentele optime de vanatoare la aceasta specie.  Zboara doar atunci cand se simte amenintata direct si fara poibilitatea de a continua sa se deplaseze pe sol unde este foarte rapida, strecurandu-se cu usurinta pe sub si prin vegetatie. Acesta este si motivul pentru care crescatorii de caini de aret isi invata, ca sa spunem asa, cainii la vanatoare, prepelita suportand aretul cainelui un timp indelungat. Tirul de asemenea este unul facil vinatorului deoarece prepelita zboara razant cu solul, pe distante scurte si fara a isi schimba directia. Sa nu o cautati in padure sau prin pomi caci nu este mediul ei si cu siguranta nu veti face decat sa pierdeti timpul degeaba, iar ca si numar de piese impuscate e de preferta sa nu sarim calul cum bine spune o vorba romaneasca. Trebuie sa luam in calcul si numarul in scadere al acestora si faptul ca nu cred ca mai sunt inca vanatori care merg la vanatoare sa isi procure hrana, ci doar vanatori sportivi care simt furnicaturi pe spate la sunetul unor aripi in zbor, la aretul unui caine si la natura atat de frumoasa ce ne inconjoara.

Migratia incepe undeva in septembrie si in functie de conditiile meteo se poate prelungi pana dupa 15 octombrie. Se estimeaza ca zboara cu circa 70 km la ora si migratia se face doar pe timpul noptii cand se aduna in stoluri foarte mari si se indreapta spre Africa sau Asia cautand locurile calde. In tara noastra se regasesc in zone de campie si deal, preferand locurile cu culturi de mei, grau, secara, floarea soarelui , trifoi si alte asemenea. Apa atat de necesara tuturor o culeg din roua diminetii. Migreaza in noptile cu luna plina din spusele celor ce au avut norocul sa le vada migratia, zburand la joasa inaltime.

Pradatorii acesteia sunt atat cu pene cat si cu par, dar cel mai inversunat este tot omul care pe langa ceilalti factori ce reduc considerabil numarul acestora, a creeat agricultura cu chimicale pe post de ingrasamant, coseste si ara cu mult inainte de vreme distrugand cuiburile si puii acestora.

Tot o problema pe care o intampina din partea omului aceasta mica inaripata si pe care nu multi o stim este capturarea acesteia in noptile de migratie deasupra Marii Mediterane si nu numai, unde sunt asteptate cu plase si vandute contrar tuturor legilor atat morale cat si scrise. Una e sa vanezi cu bun simt si in limita unei etici vanatoresti, alta e sa intinzi plasa pe culoarul acestora de zbor si sa capturezi un numar impresionant doar de dragul banilor.

 

PS – chiar daca in prima imagine apar foarte multe prepelite impuscate trebuie spus ca la partida de vanatoare au participat peste 10 vanatori.

 

Avatar
Pasionat de mic de tot ce misca, a fost atras mai tarziu de vanatoare. Cum chemarea naturii nu ii da pace, e mereu in cautare de noi locuri. Slabiciunea sa ramane vanatoarea la gasca si rata, dar raspunde prezent si altor invitatii de a iesi in natura.