Crapul mare vine cand vrea el? (I)

Mirajul crapului mare ne urmărește pe toți și constituie – nu-i așa? – principala dimensiune a acestui stil de pescuit. Recordul personal poate veni oricând și oriunde, într-o clipă care va deveni apoi poveste. De ce nu, chiar legendă. Mergând mai departe, s-ar putea spune chiar că peștele de înrămat vine oricum, dacă îți e hărăzit. Se pare că așa este. Totuși, prin tehnici adecvate și adaptate ne putem crește șansele de a-l avea în cârlig și mai ales de a-l păstra acolo până în minciog.

MARE SAU MULT
Să lamurim ceva de la început. Mare și mult poate fi sloganul unei emisiuni pescaresti, dar în nici un caz o filozofie crapistă. Pentru că în acest stil există mare SAU mult, iar cele două concepte sunt total diferite. Am mai spus-o și cu alte ocazii, logica matematică potrivit căreia dacă prinzi mulți pești probabilistic îți sporesc șansele ca printre ei să se afle și unul foarte mare nu prea funcționează în cazul acesta. Crapul mare necesită tactici speciale, nervi de oțel, răbdare și foartă multă dedicație.

TEORIA HAOSULUI CRAPIST
Trofeul joacă într-un lac rolul acului din carul cu fân. Foarte greu de găsit, dar nu imposibil. Minuscula bucățică de oțel din infinitul de paie poate fi găsită și la prima introducere a mâinii absolut la întâmplare, dar poate fi – cel mai probabil – căutată o viață întreagă, și nedibuită nici după milioane de încercări. Există cazuri în care pescarii au lansat la întâmplare, cu puțintică nadă într-un săculeț PVA și un pop up frumos mirositor și viu colorat (sau două boabe de plastic, o râmă, 3 viermuși, etc), iar în acest mod au adus la mal crapi săriți de 20 de kilograme. E bine că lucrurile se întâmplă așa, pentru că un caracter 100% riguros și științific al stilului ar conduce negreșit la pierderea farmecului și a destul de mulți practicanți. Pledoaria mea din acest articol este bazată tocmai pe haosul aparent care guvernează ecosistemele subacvatice, viața și comportamentul crapilor. Teoria haosului, inventată de matematicianul și meteorologul american Edward Lorenz în anii 60, spune că un sistem haotic este de fapt unul determinist, atât de complex încât este imposibil să fie surprins în toate variabilele sale.

DEZORDINE APARENTĂ
În primul rând dacă vrei să prinzi crap foarte mare trebuie să fugi de șabloane si cărări bătătorite. Să începem cu adâncimea apei. Dacă toată lumea de pe lac prinde la apă mică, încearcă la mari adâncimi, sau invers, dacă auzi că peștii sunt retrași în gropane pescuiește pe o jumătate de metru. Ai trăsături lângă un plaur sau un pâlc de arbuști din apă?  Aruncă o lansetă și în larg, acolo unde nu aruncă nimeni. Te chinui să lansezi în malul celalalt, la distanță mică de un cocioc, pentru că ai observat că altfel nu vrea sub nicio formă? Poziționează un forfac și în dreapta ta, acolo unde, lângă un mic ponton, vin vacile să se adape. Nu umbla des la aceste lansete, lasa-le mult în apă, dacă poți și 24 de ore. Ai văzut că pe o baltă cine nădește mult prinde crap după crap? Atunci aruncă doar puțină nadă, sau chiar de loc. Se zvonește că dacă nădești puternic te uiți apoi trei zile la lansetele încremenite? Ei bine, pune mâna și bagă nadă ca lumea pe vad. Iar exemplele pot continua. Într-un cuvânt, acționează altfel decât o face marea masă de pescari la un moment dat pe baltă. Pentru că prin acest stil separatist vei ieși din mulțime la fel cum se desprind peștii seculari de bancuri. Așa ceva nu te sfătuiește nimeni să faci și nici nu ai auzit sa fi prins careva în acest mod bizar? Perfect adevărat. Eu nu susțin că vei prinde cu siguranță cel mai mare crap din balta pe care te afli, dar cred că așa îți mărești șansele de reușită. Cred că schimbările radicale păcălesc câteodată crapii foarte mari.

MĂREȘTE-ȚI ȘANSELE
Am precizat chiar de la început că discutăm aici de un stil aparte de pescuit la crap, în care suntem foarte bine înarmați, în primul rând, cu răbdare. Pentru că trăsăturile capitale sunt deosebit de rare. Din acest punct de vedere trebuie să ne asigurăm că nu avem absolut nicio hibă în echipament, iar în momentul în care am agățat crapul toate șansele sunt de partea noastră. Nu uitați, următoarea trăsătură de acest gen poate să nu mai vină niciodată. Pe mulinete recomand categoric firul textil dacă este vorba de stilul plantat. Iar la forfac, fire textile rezistente, puțin supradimensionate (35 lb) și cârlige sănătoase, indiferent de anotimp (inclusiv iarna!). Evitați agrafele rapide. Dacă folosiți fire de forfac cu cămașă de cauciuc nu vă sfătuiesc să le decojiți în apropierea cârligului. Nu vă faceți probleme în legătură cu faptul că firul este gros și mai rigid, iar acest lucru ar putea trezi suspiciuni peștelui care dă târcoale momelii. Un fir gros și rigid este mai camuflat pe fundul apei decât unul moale și mătăsos, pentru că poate fi ușor confundat de către pește cu un pai sau o tulpiniță de vegetație submersă. Dacă folosiți fire fără cămașă, lipiți-le bine de fund cu biluțe de plumb. În fine, deoarece schimbăm momeala rar, asigurați-vă că aceasta rezistă mult pe firul de păr și – pe cât posibil – că nu se pot agăța în cârlig pești foarte mici care să nu transmită semnal în avertizor. Dacă pescuiți cu boilies, la cârlig folosiți bile spălate, ținute cel puțin 24 de ore într-o băltoacă de lângâ mal.

RECORDUL VINE CÂND VREA EL
Așadar, teoria haosului ne arată că natura lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri mărunte. Dacă suntem de acord că exemplarele record de crap se prind în condiții aparte (diferite de tacticile și stilurile uzuale), atât de haotice încât nu se pot încadra în nicio regulă, atunci acest lucru se întâmplă tocmai pentru că pe baltă avem de-a face cu un sistem haotic deterministic, dar totuși nepredictibil. (VA URMA)