Gripaţi în aripă

Nu pot să nu zâmbesc când îmi aduc aminte cum am fugit într-o noapte din inima Deltei, pentru că guvernul de atunci urma să sigileze regiunea de teama gripei aviare. De gripă luată de la raţe n-a murit nimeni la noi, poate numai niscaiva lebede ori găini nevinovate, dar amintirea „agentului H5N1” rămâne. Cine-i de fapt H5N1? Rudă bună cu H0N1, H1N1, H3N2 şi alte virusuri gripale. Unele preferă porcii, caii, vitele sau păsările, de unde sar şi printre oameni. Câteva ne iubesc numai pe noi. Aşadar, virusul gripei nu este altceva decât denumirea generică a unei familii de tulpini virale patogene.

Spre deosebire de bacterii, virusurile nu ne atacă direct. Semnele legate strict de acţiunea lor sunt aproape imperceptibile. Ceea ce simţim este în realitate răspunsul organismului la atac. În gripa propriu-zisă ne doare totul, deşi virusul … nu ajunge în sânge! Primele apar durerile de cap, muşchi şi articulaţii, oboseala inexplicabilă. Ne lăcrimează ochii, ne curge nasul, ne doare în gât. Parcă nici în burtă nu merge totul strună. Tusea seacă, strănutul şi respiraţia dificilă sunt aproape singurele manifestări respiratorii ale gripei necomplicate. Cum ştim când e tuse aviară şi ne doare capul de la deochi de raţă? Nu ştim şi nici nu vom afla vreodată, dacă nişte oameni curioşi din fire nu ne analizează anticorpii specifici din sânge. Simptomele sunt practic aceleaşi.

Am face o mare greşeală să turnăm pe gât antibiotice. Sunt absolut inofensive pentru virusuri! Ce-i drept, omoară din bacteriile pe care le ducem în cârcă. Dar nu pe toate şi de scăpat scapă cele mai rezistente, care prelungesc viroza cu o pneumonie bacteriană, un adversat de temut. Avem febră prea mare? Luăm antitermice. Dureri insuportabile? Antialgice. Adicătelea un algocalmin, un paracetamol, banala aspirină sau faringoseptul se bat cu gripa banală mai bine decât ar face-o cele mai puternice antibiotice. Desigur, în caz de respiraţie dificilă şi stare generală în cădere liberă, o vizită la doctor devine dovadă de înţelepciune. Poate că ar fi bine totuşi să-i mărturisim dacă pe baltă ne-am apropiat prea tare de o puicuţă aparent bolnavă…