LA „EXPO F&H 2017”

Toate lucrurile ne-au fost ȋncredinţate nouă şi noi acestora – Ioan Gură de Aur

I
Expo şi eu

– Bună! Aţi ajuns? Unde sunteţi? Vin şi eu imediat, dinspre C5.

Aceste cuvinte le-am auzit la telefon ȋn momentul când l-am sunat (conform ȋnţelegerii) pe dl. Cristian Albu, duminică 5 martie când am ajuns ȋn faţa intrării C4 de la Expo F&H 2017.

        A venit imediat şi ȋn sfârşit, după şase ani de colaborare, am ajuns să ne ȋntâlnim pentru prima dată.

        Ne-am salutat, am discutat puţin, am primit invitaţiile promise apoi fiecare a plecat pe drumul său, noi să facem cunoştinţă cu expoziţia, iar el să o păstorească ȋn continuare, ca un organizator al evenimentului care se respectă, urmând a ne ȋntâlni ulterior spre a mai discuta una-alta.

        Era ora 11 trecute fix, când am păşit pragul expoziţiei pentru care venisem atât amar de drum (din marginea nord-estică a ţării şi până la capitală). Era pentru prima dată când participam la un eveniment atât de amplu.

        Plecaserăm de acasă la ora 03.30 de minute, pe răcoare şi ȋntuneric dar cu speranţe mari că vom avea multe şi interesante lucruri de văzut, şi de cumpărat (de ce nu?). Echipa era alta decât ceea pe care o ştiam anunţată iniţial, cineva renunţând şi venind altcineva ȋn loc, dar nu asta conta. Conta că toţi cei porniţi la drum (Marcel Bilan, Mihai Nicoară, Cristi Priscariu şi subsemnatul) eram plini de entuziasm. Drumul lung şi destul de obositor nu ne-a ştirbit nimic din dorinţa de a participa la eveniment.

        Primul lucru pe care l-am sesizat la intrare a fost aglomeraţia de vizitatori din interiorul  pavilioanelor.

        Al doilea lucru sesizat a fost tot aglomeraţia, dar aglomeraţia de standuri ale diferiţilor producători, distribuitori, etc.

        La ȋnceput, sincer să fiu, nici nu ştiam unde să mă uit, cu ce să ȋncep. Şi am ȋnceput cu ȋnceputul. Am făcut o raită rapidă a expoziţiei, mi-am fixat anumite puncte de interes, apoi am pornit domol şi cu răbdare să „chiţibuşesc” la standurile care mă interesau ȋn mod vădit (cele de spinning), care numai puţine la număr şi la exponate nu erau.

        Problema era simplă, am concluzionat eu, dacă nu stai bine cu nervii nu ai ce căuta la aşa un eveniment, poate doar dacă ai la tine, pentru cheltuială vreo doi – trei „Ceahlăi” de bani. Oriunde te uitai vedeai ceva care sigur ȋţi trebuia. De la banalele ancore, jiguri, strune, cârlige şi până la bărcile de peste oarece mii de euro, cu toate ţi-ar fi trebuit. Ţi-ar fi trebuit…..

        Desigur, m-am orientat spre ceea ce-mi fixasem de dinainte să iau, oarece linguri de la fraţii campioni naţionali ȋn exerciţiu (la spinning din barcă), nişte gume de la vicecampioni, dar desigur că am mai cumpărat şi de la alţii, chestii total noi pentru mine, şi după cum am ȋnţeles de la cei ce le vindeau că şi pentru România.

        Am urmărit apoi cu viu interes demonstraţiile de la piscină, demonstraţii de spinning, la care priveau destul de curioşi şi peştii din ea: şalăi, plătici, caraşi…. Am urmărit şi câteva interviuri de pe scena expoziţiei, ascultând păreri ale specialiştilor ȋn domeniu.

        Nu o să fac reclamă la nici o firmă ȋn scris indiferent de cât de mult mi-au plăcut produsele expuse, ȋnsă fotografiile o vor face ȋn mod involuntar deoarece era imposibil de fotografiat ceva şi să nu apară vreo siglă, vreun nume, etc.

( Fotografiile le-am făcut după-amiaza când forfota se mai liniştise).

        La un moment dat m-am reȋntâlnit cu dl. Albu cu care am discutat pentru un timp, m-am ȋntâlnit şi cu dl. Vitor Hodorog, cu care mi-a făcut cunoştinţă dl. Cristi.

        Apoi am cumpărat nişte suveniruri pentru copiii mei şi uite – aşa timpul a trecut.

        Pe la ora 16 am plecat spre domiciliu iar ȋn jurul miezului nopţii  am ajuns fiecare la casa sa mulţumiţi de ceea ce am văzut.

        Aceasta a fost tura de aventură din acea zi.

II
Expo ȋn sine

Lăsând la o parte ceea ce am făcut, cumpărat admirat, etc., eu la eveniment, voi discuta ȋn continuare puţin despre expoziţia ȋn sine.

Osho spunea că „Realitatea e mulţime, adevărul- ȋntregire”. Aşadar acolo am ȋntâlnit şi realitate şi adevăr.

Toate produsele, atât de diferite şi de multe, erau adunate acolo, ȋntr-un singur perimetru pentru desfătarea ochiului şi desigur şi pentru golirea portofelului.

Pavilioanele erau ȋnţesate de mulţimea de lansete, de parcă o pădure tânără tocmai se năştea acolo, de mulinete, de nade, momeli, năluci şi orice altceva ȋşi poate dori un pescar.

Erai pescar de crap aveai unde şi pe ce să-ţi secătuieşti bugetul pentru vreo doi ani, erai pescar de feeder, la fel, de spinning nici nu are rost să mai vorbesc. Şi vânătorii au avut ce vedea, dar pescarii au fost mai privilegiaţi deoarece standurile dedicate lor au fost mult mai numeroase decât cele pentru purtătorii de arme de vânătoare.

Dacă ai fi dorit să analizezi cum se cuvine toate produsele de la toate standurile, cele trei zile de expoziţie ar fi fost insuficiente.

Erau pavilioane care prezentau produse pentru camping, ȋmbrăcăminte şi ȋncălţăminte, sonare, sau alte noutăţi tehnologice, folosite la pescuit şi vânătoare, binocluri, rulote şi multe alte produse adiacente pescuitului şi vânătorii  dar totuşi atât de legate de acestea.

Aveai cu adevărat unde şi cu ce să-ţi clăteşti ochii, şi să visezi măcar ce bine ar fi dacă ai avea şi tu produsele respective.

Tehnologia ȋnaintează mereu, se schimbă, se perfecţionează, iar producătorii de echipamente, ustensile, etc. ȋncearcă să ţină pasul cu aceste schimbări.

Puteai admira lucruri despre care doar ai auzit până atunci sau lucruri despre care habar nu aveai că există.

Suprafaţa de desfăşurare a fost mare, mult mai mare decât la precedenta ediţie, producătorii şi distribuitorii au fost şi ei ȋn număr mare, repartizaţi ȋn mod proporţional ȋn cele trei pavilioane de la Romexpo destinate evenimentului.

Părerile rostite la microfon ale celor ȋndreptăţiţi ( şi aleşi) să o facă au fost foarte interesante şi competente cuprinzând o plajă largă de stiluri de pescuit.

La piscină, cu demonstraţii practice şi explicaţii ne-au ȋncântat pescari cu o experienţă incontestabilă, români dar şi străini.

Părea că ai păşit ȋntr-o lume imaginară, plină de jucării, de jucării pentru oameni mari, ( nu ne referim la acele jucării pline de X), jucării la care visezi, jucării la care nădăjduieşti, dar pe care acolo le puteai vedea pe viu.

Vizitatorii erau mulţi, de toate etăţile, bărbaţi ȋn floarea vârstei, copii, bătrâni dar şi foarte multe reprezentante ale sexului frumos, lucru foarte ȋmbucurător.

După cum se ştie, toate pădurile au uscăturile lor, aşa că şi la acest eveniment s-au petrecut şi lucruri negative, existând printre vizitatori şi câţiva veniţi „la produs”, dreptate avea se pare George Budoi ȋn hexagrama sa:

Fost-aţi cumva curioşi
Să vedeţi cam câte tipuri
Sunt de hoţi şi ticăloşi,
Câte-s ale lor tertipuri?
Mi-a spus tata peste umăr:
Fără număr! Fără număr!

Ȋi ȋnţeleg durerea d-lui Albu şi desigur dezamăgirea, dar aceasta este realitatea ȋn care trăim, nu putem schimba mentalităţi, nu putem schimba nimic ȋn mecanismul atât de vicios stricat al percepţiei anumitor indivizi despre viaţă şi lume.

Dar să fim optimişti precum zicea Winston Churchill: „ Sunt un optimism, nu văd nici un sens ȋn a fi altcumva.”,  şi să sperăm că la următoarea ediţie va fi şi mai bine şi se vor lua măsuri pentru a se evita lucrurile neplăcute.

Una peste alta eu zic că a fost un eveniment de mare anvergură, corect prezentat publicului, cu multe noutăţi, cu multe, chiar foarte multe lucruri interesante, un eveniment bine primit de opinia publică şi care a reuşit să mă impresioneze şi pe mine, un profan al evenimentelor de acest gen.

Cine a avut de văzut, a văzut, iar cine a avut de cumpărat, a cumpărat, că a avut de unde. Nu vreau să ridic ȋn slăvi pe nimeni dar din punctul meu de vedere expoziţia a fost foarte reuşită. Privind doar feţele mulţumite ale vizitatorilor ȋţi puteai da seama de impactul pozitiv al evenimentului asupra acestora, iar  acest lucru este foarte important. Ȋn afară de vânzarea şi admirarea ȋn sine a produselor, s-au creat multe prietenii şi viitoare parteneriate de afaceri ȋntre expozanţi şi publicul vizitator, aşadar impactul expoziţiei nu a fost doar cel de moment prezent ci unul cu multe urmări şi colaborări viitoare.

Cam acestea am avut de spus eu, un vizitator pe fugă al expoziţiei „F&H” ȋn cea de a treia zi a evenimentului. Scopul meu a fost atins ( ȋntâlnirea cu dl. Albu), şi ȋn plus am avut ce vedea, cumpăra şi admira.

Până la ediţia ce vine, s-auzim numai de bine!