Plăceri (ne)vinovate

„Fericirea este plăcere fără regret”

Lev Tolstoi

*

PREAMBUL

          Trăim într-o lume mult prea supusă grijilor şi nevoilor zilnice pentru a ne refuza clipe efemere de plăcere, de oricare ar fi acestea.

          Pescuitul, pe lângă multe alte definiţii mai mult sau mai puţin ştiinţifice pe care putem să i le dăm, este o activitate pentru toţi cei care îl practicăm, o activitate pe care doar noi undiţarii adevăraţi o putem înţelege şi-i putem da sens şi valoare.

          Vorbind despre valoarea pescuitului putem spune fără preget că ea este indubitabil legată de mediul în care se desfăşoară acţiunea în sine, astfel încât, cu cât natura este mai frumoasă, cu cât peisajul este mai sălbatic şi mai pur, cu atât valoarea (măcar cea sentimentală) a pescuitului creşte iar dacă apar şi capturile aşteptate acesta prinde cu adevărat sens pentru noi harnicii soldaţi undiţari.

          Dar totuşi, este pescuitul o plăcere?

          Să analizăm puţin!

PREMISE ŞI CONCLUZII

1. Orice ieşire la pescuit presupune o înşiruire de evenimente:

• Alegerea destinaţiei următoarei pescuieli;
• Alegerea zilei de plecare;
• Stabilirea duratei (timpului) aferente partidei de pescuit;
• Stabilirea echipajului (anturajului) care va participa la acel eveniment viitor;
• analiza şi verificarea echipamentelor;
• Facerea şi refacerea monturilor necesare;
• Completarea echipamentului (dacă este cazul), prin achiziţionarea celor trebuincioase;
• Procurarea de nadă şi/sau momeli (după caz);
• Alegerea mijlocului de transport până la locul de pescuit şi înapoi;

Şi astea toate sunt evenimente care se produc anterior pescuielii în sine şi nu ţin efectiv de pescuit, dar pe lângă acestea mai putem avea şi următoarele acţiuni pregătitoare:

• Completarea bagajului cu echipamentul necesar campării (cort, saci de dormit,  etc.) în cazul în care timpul predestinat pescuitului presupune acest lucru;
• Pregătirea unor provizii de apă şi hrană necesară pentru toată perioada prevăzută a fi petrecută pe malul apei;
• Dacă se merge între prieteni buni de regulă se ia şi un grătar sau un alt „angrenaj” pentru a se găti mâncare caldă la ceas de seară (şi nu numai);
• Provizie de lemne sau de cărbuni;
• Licorile diverse care însoţesc în mod atât de afectuos pescarii în ale lor aventuri;

Ar mai fi desigur şi altele de adăugat la cele enumerate mai sus dar m-am rezumat doar la cele generale şi universal valabile necăutând excepţiile sau cazurile particulare.

Întrebare: Cine ar face forţat aceste toate pregătiri, aceste toate acţiuni complexe care presupun cheltuirea unei importante cantităţi de timp dar şi cheltuirea unor resurse financiare (bugetare) destul de importante?

Răspuns: Nimeni.

Concluzie: Totul se face benevol.

2. Pescuitul în sine:

• Pescuitul se poate desfăşura desigur (de preferat ar fi ) atunci când vremea este bună dar el se desfăşoară nu de puţine ori şi în frig, pe caniculă, pe vânt, în ploaie, pe ceaţă, noaptea, etc.;
• Locul din care se pescuieşte nu întotdeauna este cel mai comod, cel mai plăcut, cel mai uşor accesibil;
• Rezultatele pescuitului nu sunt totdeauna cele dorite şi, de obicei, peştii cei mari se ratează sau sunt scăpați în timpul drilurilor;
• Agăţările fac parte din joc iar pierderea de linii, de cârlige, monturi sau de năluci sunt lucruri la ordinea zilei;
• Accidentele nedorite nu sunt chiar străine pescarilor astfel că nu de puţine ori nu doar echipamentele acestora pot avea de suferit ci chiar şi pescarii înşişi.

Întrebări: Cine ar sta forţat fixat pe un scaun, sau în picioare pe vreun mal abrupt şi noroios sau poate chiar în apă, sau în legănarea continuă a bărcii o zi (în cele mai fericite cazuri) întreagă, în vânt poate, în ploaie poate, în arşiţă sau frig, printre ţânţari, muşte sau alte insecte sâcâitoare şi să ţină în mână în tot acest timp o lansetă (undiţă) mai lungă, mai scurtă, mai uşoară sau mai grea? Cine şi-ar rupe silit fiind din timpul său o cantitate însemnată pentru a obţine unele rezultate  pescăreşti (capturi) de cele mai multe ori nesigure? Cine ar cumpăra nevoit fiind diverse lucruri (năluci, monturi, etc.), unele dintre ele deloc ieftine, despre care să ştie că există marea posibilitate ca să le piardă prin agățători? Cine ar accepta fără să vrea doza de risc pe care o presupune pescuitul?

Răspuns: Nimeni.

Concluzie: Totul se face benevol.

CONCLUZIA CONCLUZIILOR

Analizând calm şi cu răbdare (aşa cum îi şade bine unui pescar) concluziile de mai sus, concluzii rezultate în urma celor mai ştiinţifice şi mai profunde cercetări, ce anume descoperim?

Tot ceea ce ţine de pescuit: anterior (pregătirea) , efectiv (pescuitul în sine), deci atât aprioric cât şi pur empiric, se face doar (exact ca şi în cazul celebrei expresii care duce în mod inevitabil la schimbarea stării civile a cetățenilor care practică acel sport de noroc şi de societate (se subînțelege) denumit CĂSĂTORIE ): „de bună voie şi nesilit de nimeni”.

Deci nimeni nu forţează pe nimeni (nu în mod direct ci doar în mod inconştient microbul cu care am fost noi injectaţi încă din momentul primei capturi avute nu ne dă pace şi hodină decât pe mal de apă), aşadar totul se face benevol (cel puţin analizând cele văzute, cele expuse şi analizate). Nimic nefiind impus, nimic nefiind obligatoriu, înseamnă că pescarii acţionează doar din cea mai pură plăcere.

Pornind de la ceea ce aminteam la începutul acestei scurte scrieri, faptul că pescuitul presupune în mod obligatoriu ieşirea în natură şi adăugând ceea ce tocmai am demonstrat (că totul se face numai din plăcere), aşadar, ţinând cont de toate acestea, mă declar total VINOVAT de plăcerea pe care o plac cel mai mult (sentimentul fiind reciproc uneori): PESCUITUL.

Aşadar, CONCLUZIA CONCLUZIILOR la care am ajuns este aceea că, pentru noi undiţarii, PESCUIUL nu este altceva decât: „PLĂCEREA PLĂCERILOR” (are aşadar şi sens şi valoare), adică, într-un singur cuvânt spus : „FERICIREA”.