Pasiunea vine prin cablu

Daca nu-mi place ceva in viata, atunci cu siguranta ca este carcaletele asta de vreme, nici toamna, nici iarna, nici zloata, nici soare. E ca spritul dubios, in care nu stii daca e prea multa apa, sau daca vinul e din  ala de PET, mai mult petrochimie decat viticultura. In toata aceasta cufureala climatica pescuitul este si el destul de deranjat la carlig, fie ca vorbim despre crap, albitura sau rapitor. Tranzitia nu are cum sa placa decat pescuitorilor in ape tulburi, ori noi suntem pescari cinstiti si nu dam la japca prin gropane de iernare. Fie ca ne pasioneaza copca si tot ce are aceasta in subsidiar (baboi, tarie, degeraturi si un ceai fierbinte), fie ca nu concepem decat libertatea pe care ti-o da in pescuit oglinda lichida a lacului sau raului, stim ca acum nu prea merge nimic. Sa-i plimbi pe la nas salaului plasmuirile din silicon este in aceste conditii ca si cum ai astepta ca un crap ce zace pe gheata din pescarie sa-ti ciuguleasca boiliesuri din palma. Nu zic nu, sunt printre noi meseriasi capabili si de asa ceva, cu toate ca etichetarile pe care ni le fac cei din afara tagmei te indeamna sa nu prea mai crezi in nimic. Vorba aceea, har sa fie si Photoshop. Mai este si posibilitatea de a pacali confuzia meteorologica luandu-ti lansetele in spinare si plecand pe undeva pe la tropice, sau – mai ieftin si mai comod – consumandu-ti adrenalina de pescar privind PV-TV –ul, la televizor sau online. Vei fi conectat astfel cu pestii de acasa si de aiurea, caci astazi nu numai incalzirea se manifesta global, ci si pescuitul, iar noi nu putem sta deoparte. 2012 va fi anul in care granitele, limitele si distantele nu vor mai ridica obstacole pentru pescarii din Romania. Acolo unde nu puteti sa va urmati pasiunea, va vom duce noi. Acolo unde nu stim noi, ne veti arata voi.

La multi ani!