Ultima Frontiera – o privire globala

Sfarsit de octombrie la Periprava. Pescuiesc singur pe o incinta ravasita de vant. Undeva, peste diguri, e vremea inclestarii pescaresti, cu orgolii declarate sau ascunse bine in bucuria copilareasca a evadarii din cotidian intr-un loc in care nu economia, cifrele de vanzari, TVA-ul sau crizele politice sunt importante, ci stiuca si pofta ei de a musca din naluci. Este ireal de cald pentru aceasta perioada, sunt undeva in jur de 21 de grade, o vreme bolnavicioasa – daca este sa dam crezare stufului stacojiu si copacilor cu frunzele rarite. Rupt parca dintr-o alta lume, un fluture amiral sfideaza spatiul, timpul si vantul intr-o teorie a relativitatii scrisa din aripi prin aer, razant cu suprafata telurica a apei. Ce cauta acum si aici acest fluture, in prag de iarna calendaristica? Si ce cauta broscoii mari, topaind usor mahmuri peste diguri, plimbandu-se dintr-o incinta in alta cand ar fi trebuit sa hiberneze in maluri precum astronautii intergalactici in creuzetele criogenice? Nu deslusesc rapsunsurile la toate aceste intrebari si nu reusesc decat sa ma bazez pe o unica certitudine: stiucile refuza cu indaratnicie sa participe la acest ritual care se numeste spinning. Cateva, probabil rebelele, proscrisele incintelor de la Periprava, au infipt dintii in ancore, semn ca in aer si in apa se intampla ceva. Presiunea probabil a capatat accente delirante intr-o prabusire nevrotica, asemenea unui poet decadent care asteapta o toamna ce refuza sa se arate in aburul de la geamuri.

A doua zi, cu tot cu lansete si naluci, fac un salt in timp, de la 21 la 6 grade. De la vara usuratica, pusa pe distractie, la iarna incruntata si ivita brusc, cu bocancul apasat in pragul usii. In fapt iarna asta face deja ravagii prin Europa. Peste Atlantic, Coasta de Est a Americii este incercata greu de furtuna Frankenstorm, Manhattanul a devenit un fel de gost town, Canada se lupta si ea cu vantul si valurile dezlantuite. Tot in SUA, undeva prin centrul tarii, un front polar isi face de cap, in timp ce Argentina este lovita de ploi si inundatii fara precedent. Avem o emisfera nordica apasata de seceta si una sudica inecata in inundatii apocaliptice. O debandada climatica ce parca vrea sa ne aminteasca de presupusul final al calendarului maias. Mai in gluma, mai in serios, nimic nu este intamplator, pentru ca meteorologicele care au bagat direct la balamuc fauna Deltei, de la stiuca la fluture, au fost semnul ca undeva, departe se intampla ceva. Ceva atat de serios incat a oprit campania prezidentiala din USA. Apropos de chestia asta, organizatia Keep America Fishing i-a pus pe finalistii campaniei pentru prezidentiale – Barack Obama si Mitt Romney – sa-si dezvaluie atitudinea fata de pescuit si implicit fata de cei 60 de milioane de pescari cu drept de vot. Eu va voi spicui cate ceva din cele spuse de cei doi in incercarea lor de a-si defini suportul pentru aceasta activitate sportiva si recreativa de referinta, atat ca fenomen social cat si economic.

Barack Obama: … Nu sunt un pescar pasionat si nici nu ma stradui sa par asa. Cu toate acestea inteleg importanta acestei mosteniri nationale reprezentate de activitatea in aer liber si rolul cheie pe care il joaca pescarii sportivi in conservarea resurselor noastre naturale. In timpul campaniei din 2008  am avut oportunitatea de a petrece ceva timp in Montana si am decis ca, indiferent daca as fi castigat prezidentialele sau nu, sa intoarce acolo pentru a invata fly fishingul… Am fost destul de norocos pentru a reveni in acest stat si sa pescuiesc pe East Gallatin River. In ciuda faptului ca am avut ghizi excelenti si am avut cateva atacuri frumoase la artificiala, vremea a fost dificila pentru pescuit in acea zi si nu am reusit sa prind niciun peste. .. Mi-a placut cu adevarat provocarea manuirii mustei artificiale si imi propun pentru viitor sa imi perfectuonez tehnicile de pescuit.

Mitt Romney: … Copilarind in Michigan, pescuitul a fost un mod important al petrecerii timpului si inteleg perfect rolul esential pe care pescarul sportiv il joaca atat in economia noastra cat si in conservarea mediului… Realizez ca pescuitul este una dintre marile oportunitati pe care America le are pentru a conecta individul cu familia, cu prietenii si cu natura. Ca presedinte voi fi atent ca adminitratia sa lucreze aproape de interesele pescarilor sportivi si sa protejeze aceasta fantastica mostenire americana…  Am reusit sa lucrez atat cu pescarii comerciali, cat si cu cei sportivi, pentru a ma asigura ca politicile statului nostru se intalnesc cu nevoile lor si ca Administratia pe care am condus-o le intelege necesitatile. Ca presedinte o sa folosesc din plin aceste experiente personale si profesionale pentru a sustine comunitatea de pescari sportivi din USA.

Ei, ce ziceti? Ati auzit vreun prezidentiabil, daca nu – Doamne fereste! – un presedinte roman acordand atentie celor peste un milion de pescari lansetisti? Cu siguranta ca nu, si daca a existat lobby legat de pescuit prin Parlament, nu a fost decat sa anuleze legea de protectie a stiucii in Delta Dunarii, sa dea drumul la setca si navod in aceeasi Rezervatie a Biosferei, sau sa faca presiuni pentru a da liber la sturioni. Apele publice ale Romaniei au fost transformate in proprietati private sau ferme piscicole, in timp ce fermele piscicole au devenit tarla pe care sunt crescuti pepenii, asa cum se intampla in Delta de pilda. De ce nu putem fi si noi, pescarii sportivi romani, pescari americani, aici, la noi acasa? Pentru ca politicienii nostri stiu ca multi dintre noi si-ar da votul daca i-ar oferi pentru asta, in campanie, o sapca si un plic cu trei carlige, fara alte explicatii.

Din pacate, in timp ce clima agonizeaza global, apucaturile noastre pescaresti mioritice dau senzatia ca rezista erelor geologice, precum pestii care ne-au aprins imaginatia si ne fac sa-i cautam, indiferent daca vara ninge si iarna te prajesti la soare. Treaba care ma face sa cred ca pescarii romani pescuiesc inca de pe vremea dinozaurilor. Probabil ca din cauza asta sunt si asa de buni.