O Delta prea indepartata

delta

Am plecat in Delta Dunarii pasind pe pragul dintre doua anotimpuri. O iarna incapatanta si o primavara lenesa si-au dat mana la Mila 23, locul in care am debarcat spre apusul soarelui, intr-o lumina ce facea ca stacojiul stufului sa para si mai insingurat. Nici urma de pasari la capat de migratie, de muguri verzi. Doar frigul umed, insinuat printre plauri si salcii. Totusi era un semn. Unul singur, semnul infrangerii suferite de vanturile reci si taioase de miaza-noapte, de gheturi si de chiciura. Iata-i pe cei doi pelicani supravietuitori, ramasi peste iarna in dreptul satului, care isi intind acum aripile amortite pentru a prinde in ele fuioarele de caldura ale soarelui calic.

incinta-golita

Nu a fost chiar cum ne-am inchipuit. Am gasit incintele in care Pensiunea Big Fish organizeaza concursul Operatiune Monstrul ravasite de urmele lucrarilor piscicole. Si intr-o parte si in alta a fost scazut nivelul apei pentru a scoate crapul chinezesc, pentru a muta stiucile mari dintr-un bazin in altul. Peisajul este oarecum dezolant acolo unde visam sa ne luptam cu adevarati monstri ce abia lepadasera  cioburile ghetii din solzii maslinii. Acum, cand stuful inca nu crescuse iar nuferii inca nu acopereau oglinda apei, incintele erau ca un imparat gol. Namolul, stuful tocat de crapii chinezesti, plaurii incendiati si plasele divulgau faptul ca eram de fapt intr-o fosta ferma piscicola comunista, acolo unde astazi nu natura face regulile, ci piscicultorul, patronul, capitalismul.

barca

Cu toate acestea stiucile pareau sa fie la locul lor. Nu stim exact cate dintre ele, doldora de icre, au fost totusi sacrificate pe altarul lacomiei oamenilor. Am pescuit, am prins si am asistat la o lectie: nalucile suple, in conditiile in care stiucile erau stresate de scaderea apei, de plase, de tot felul de permutari prin bazine, sunt singurele capabile sa fie credibile pentru acesti rapitori. Restul a fost doar un fum purtat de vantul care anunta negresit ca primavara vine pentru a dezgheta pamantul negru al grindului, ascultand parca rugile calugarilor-pescari de la manastirea dintre plauri, ghioluri si canale. Am facut la plecare un gest pe care am ezitat ceva vreme sa-l fac. Am dat o tura prin Mila 23, o asezare pitoreasca, asa cum o stiam eu din anii ’80. Si de ce mi-era frica, nu am scapat. Din tot farmecul acestei asezari pescaresti traditionale nu au mai ramas decat gardurile desirate din stuf. Locul casei cu lemnarie albastra si acoperis din stuf a fost luat de pensiuni ce se chinuie sa transforme traditia in kitch cu piscina si internet. Din bogatia de peste care asalta unditarul acum mai bine de 20 de ani chiar de la pontonul la care acosta pasagerul venit de la Crisan nu au mai ramas decat cativa avati stingheri. Dincolo de aceste impresii sunt imaginile filmului O Delta prea indepartata pe care il veti urmari numai la PVTV HD.

Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

1 Comment

  1. Avatar

    Florin Negretu

    7 aprilie 2013 at 05:03

    Artistic scris. [si filmat; deh, premier amour pt Malin]. dar nu pot sa uit ca Un pod prea indepartat vorbeste de o infrangere in urma unei uriase planificari si investitii.Infrangere cu multe victime.Pt mine acum Delta e prea indepartata intimp. la Mila am fost prima data in 1975. iar atunci pescarii lipoveni (exclusiv cu plasele) nu epuizau un loc bun, luau doar cat sa manace si sa vanda . Si ultima data prin 2003. Filmul ma lamureste. Investitia de la Big Fish e big intr-adevar. O merita stiuca din incinta? Azi pescuitul la stiuca in Delta mi se pare prea indepartat in cheltuiala si in sperante. Cred ca nu ma voi mai duce niciodata in Delta. Si cel mai rau e ca nici macar nu imi pare rau, Stiu ca Delta veche e dusa pt.totdeauna. Iar la acest mutant de Delta nu ma voi mai duce niciodata, nici de ar fi sa castig la Loto. Pur si simplu nu imi place, ma doare sufletul.Cred ca mi-a placut pescuitul pt starea de armonie intre om si natura, armonie care te duce la niveluri mai profunde in a iti intelege si accepta viata , rostul, curgerea si cele doua capete, impacandu-te si cu cel de-al doilea capat. In societatea romaneasca distorsionata de azi , pe o Delta salbatica praduita si poluata, sau in niste incinte croite dupa chipul si asemanarea noastra , asa cum suntem acum, nu as avea aceleasi trairi. Si iarasi, (ne) pescuitul ma ajuta sa inteleg si sa accept un capat. Nu pe cel al vietii personale, ci pe cel al vietii Deltei. Si , din pacate, al Romaniei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *