Când Delta ne îneacă


inec

Un mal de râu înalt şi alunecos, o gheaţă prea subţire, o barcă răsturnată sau pur şi simplu un cârcel rebel ne pot aduce într-o situaţie… mortală. Chiar dacă nu suntem direct implicaţi, şansele de a fi martorii unui astfel de eveniment cresc cu fiecare secundă petrecută pe baltă. O jumătate de milion de oameni din toată lumea pier anual înecaţi, aproape trei sferturi din cauza unor trăiri bahice prealabile.

Vorbim de înec când în plămâni ajunge din exterior un lichid, care formează un „dop” şi împiedică intrarea aerului în alveole. Dacă acestea rămân neaerisite, atunci sângele, împins permanent de la spate de inimă, iese din plămâni neoxigenat. Practic, nu apa ne omoară, ci lipsa oxigenului. Primul care se resimte e creierul, care poate muri în câteva minute, chiar dacă inima bate în continuare. După agitaţia iniţială, care nu face altceva decât să ne bage şi mai multă apă în stomac şi plămâni, îngreunându-ne corpul, urmează rapid pierderea conştienţei.

Când înecul survine în apă dulce, sângele – având un conţinut ridicat de săruri – poate atrage lichidul din plămâni spre vase, crescând şansele ca victima să îşi reia spontan respiraţia, cu condiţia să fie scoasă rapid pe mal. Din contră, când accidentul se produce în apă sărată lichidele din sânge trec iute în plămâni, agravând situaţia.

Ce-i de făcut? Din două persoane afectate, se acordă ajutor celei inconştiente. Dacă ambele sunt inconştiente, prioritate va avea victima cu cele mai mari şanse de salvare. Ea se scoate imediat pe mal, se aşează pe o parte, cu capul pe braţ şi gura larg deschisă în lateral. Dacă respiră spontan, sigur îi bate şi inima. Poate însă să nu respire, dar inima să-i bată în continuare. Un înecat fără puls presupune obligatoriu manevre de resuscitare: apăsări pe torace şi respiraţie gură la gură, în timp ce „pacientul” stă întins cu faţa în sus şi capul dat uşor pe spate.

DELTA DUNARII. GHID TURISTIC SI DE PESCUIT

Facebook Comments
Când Delta ne îneacă
5 (100%) 3 vote[s]

Chirurg de meserie, pescar de placere. Pasionat de pescuitul rapitorilor cu momeli artificiale, nu refuza niciodata o partida de pescuit la crap, daca se desfasoara pe Dunare sau in Delta - asta cand nu e ocupat sa agite cloncul dupa somni. De peste 10 ani colaborator neintrerupt al principalelor reviste de profil din Romania (Pescuitul in Romania, Aventuri la pescuit, Superpescar, Pescuitul pentru toti), ca autor de articole halieutice si de popularizare medicala. De doua decenii bantuie Delta Dunarii in cautarea stiucilor, crapilor, salailor ori somnilor ei, experienta concretizata intr-un amplu ghid turistic si de pescuit al Deltei Dunarii (recent aparuta).

1 Comentariu

  1. Constănțean

    2013. august 20. marți la 19:13

    Superb. Uite niste informatii etrem de folositoare. Speram sa nu avem de-a face cu asa ceva, insa daca da, este bine ca suntem informati si intelegem ce avem de facut. Cu stima, un pescar din Constanta. P.S. am scos 2 oameni din mare in viata mea – unul din Timisoara, unul din Mures. Ambii au supravietuit si acum suntem rude prin alianta si chiar nasi si fini. Cu respect, tuturor. Felicitari pentru articol.

LASA UN MESAJ

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *